Category: Muncile lu’ pește

Azi avem de făcut un release pentru ING, care se face, cum altfel, la ora 3 dimineața, ca să nu afecteze pe nimeni decât pe mine. Iar eu trebuie sa stău și să-i coordonez prin telefon pe cei responsabili.

Problema Una dintre probleme e că eu până acum vreo 10 minute știam că release-ul începe la 2. Pentru că așa mi s-a spus, și cine mi-s eu să pun la îndoială vocea autorității?

Cum am ajuns acasă la ora 17:30 ieri, am mâncat ceva, am mai frecat puțin menta, după care am pus în aplicare genialul plan de a mă culca la ora 19 ca să dorm până la 1 (6 ore, mai mult decât în multe nopți obișnuite) ca să fiu fresh. Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, genialul plan a eșuat lamentabil – am adormit ca un prunc la 19, dar m-am trezit după doar două ore. Și treaz am rămas.
(more…)

În timp ce toată România se lăfăie în vacanțe de Paști și ziua muncii și tot felul de alte scuze pentru care să nu lucreze și să ia prime necuvenite, eu lucrez de-mi zboară mucii. Ieri de exemplu am stat aproape 2 ore peste program să fac un deployment pentru ING care le trebuia IERI și doar IERI, și sunt convins că azi li se va rupe de el.

Totul a început în februarie, când a plecat fostul team lead care nu a fost înlocuit nici până azi. Atunci am preluat brusc jumătate din atribuțiile lui. Nu a fost alegerea mea. Apoi am adoptat Scrum. Iar mai nou, un alt coleg are o problemă ortopedică și va lipsi vreo 2 săptămâni în timp ce eu voi prelua frumos toate atribuțiile lui, din nou fără să vreau. Ceea ce înseamnă că trebuie să descopăr de ce tot sar procesoarele unui server la 100 într-o aplicație cu care nu am lucrat, când apelează un webservice creat de alții. Nu m-ar mira să fie doar o proastă configurare tipică pentru incompetenții aiengiști.

În orice caz mă deranjează maximal două trei lucruri:

1. Că sunt plătit la fel de mult (sau puțin) ca atunci când frecam de fapt menta;

și

2. Că nu mai am timp de nimic în rest. Când lucrez câte 2 ore extra pe zi (din nou fără să fiu plătit nimic în plus) vin acasă rupt și fără chef de nimic;

și

3. Că toată lumea mă sună și mă fute la cap cu întrebări, de la programatori, la contractori, la testeri, de parcă aș fi tasta F1. Și eu, ca tâmpitul, în loc să-i bag în chizdele mamilor lor, încerc să-i ajut pe toți. De parcă pe mine m-ar fi ajutat careva când am început și aveam întrebări. Dar asta se va schimba.

Așa că s-ar putea să merg la ceva interviuri în curând, și dacă primesc vreo ofertă o să-i cer actualului angajator o mărire de salariu, cum altcumva decât substanțială, firește. Dacă o obțin bine, dacă nu mai vedem alte firme. Că doar n-au intrat zilele în sac, și lacul e plin de pește.

Cum se face cum nu se face, fiecare job ajunge să mă calce la un moment dat pe bombeu. Iată că asta s-a întâmplat azi și la locul de muncă în care prestez de exact 5 luni. De ceva vreme mă calcă pe nervi cu Scrum și alte ședințe pentru fiecare căcat, pentru că celor de la ING le e frică de responsabilitate și pentru absolut orice cretinitate se pune de o ședință de minimum 20 de minute. Și oricât de caraghios ar suna, mă întreb dacă nu cumva fac la ei acolo ședințe și când s-a terminat hârtia igienică și tembela de la controlul calității a rămas din acest motiv imobilizată pe budă.

În fine, luni se face deployment la ceea ce am lucrat toată ultima lună. De fapt marți, pentru că totul se întâmplă în noaptea de luni spre marți la ora 3 dimineața ca nu cumva să rămână vreun utilizator idiot cu un mesaj de mentenanță pe ecran. Și pe cine credeți că au ales să vină marți dimineața la 3, după o zi de lucru de luni până la 5, înapoi la birou? Exact. Je și mai 2.
(more…)