Lucrez intre incompetenti

Azi am avut o mica sedinta la lucru. Trebuie sa dezvoltam un portal pentru clientii firmei. Am mai facut treaba asta si probabil ca daca ar fi bine puse la punct sistemul si comunicarea nu mi-ar lua mai mult de o saptamana sa le dau o prima versiune. Dar asta nu este posibil pentru ca firma la care lucrez e plina de retardati. Pe cuvantul meu de onoare, parca as lucra la Zoo. Parolele necriptate si redundanta maxima a bazelor de date sunt la ordinea zilei, insa nimic nu se compara cu perla pe care am auzit-o azi la sedinta. Un distins coleg de o prostie rara, avand aproximativ nivelul unui cercopitec cu encefalopatie porto-sistemica, si care ofteaza a greu de fiecare data cand trebuie sa faca ceva (mai putin sa se scobeasca in ureche cu o agrafa – ceea ce ii provoaca placeri ascunse probabil, ca o face in mod constant), intreaba de ce sa folosim username unic pentru fiecare client, ca putem merge pe perechea username-parola. Acum, nu trebuie sa fii un geniu sau macar in tema cu programarea, dar daca ai folosit macar asa, de bun simt, internetul, stii ca unicitatea usernameului e musai cam peste tot. Ce te faci daca, sa presupunem, doi useri au aceeasi parola si acelasi username? Astea sunt exceptii. Ghici ce, exceptiile astea intaresc regula. Plus ca nu e o filosofie sa faci o verificare de unicitate. Dar la cercopiteci totul se masoara in: o banana, doua banane, un mar, patru banane.

Seful de la IT a hotarat ca nu e cazul sa le cerem obligatoriu o adresa de mail la inregistrare, ca multora le e frica de spam si ca daca-si uita parola ne pot suna sa le-o resetam. Adica de ce sa facem lucrurile simple, daca le putem complica? Tipic romanesc. Chiar si in Canada. Cercopitecul mai sus amintit ofteaza oricum cand aude asta, desi nu intelege nimic.

Designul trebuie sa vina de la departamentul de Marketing. Si trebuie aplicat dupa ce a fost lansat portalul, pentru ca portalul trebuie lansat pana saptamana viitoare. Degeaba il fac civilizat in CSS ca sa fie simpla modificarea, daca designerii de la Marketing folosesc tabele. Sunt chinezi, saracii.

Lucrez deci la Zoo. La un Zoo de animale cu handicap mintal grav. 🙂

Ca sa inchei intr-o nota mai vesela, mi-a fost aprobata sponsorizarea Emiliei si deci probabil va avea viza pana in toamna.