Sunt conștient că la un moment dat eram destul de zgârcit. În copilărie de exemplu strângeam de bani de mama focului și îi dădeam împrumut doar cu dobândă. În liceu îi împrumutam pe prieteni dar prima întrebare era “când mi-i dai înapoi“? Apoi în facultate am început s-o las mai moale cu banii, iar odată cu primul job mi s-a dus și zgârcenia.
Și atunci am realizat de unde mi se trăgea – aveam orgoliul prea mare să le mai cer alor mei bani, dacă rămâneam fără mai bine “făceam foamea”, și cum nu aveam de gând să renunț la bere, vodkă, țigări sau la un upgrade la RAM, aveam grijă să nu rămân fără lichidități. Odată ce am început să lucrez nu am mai depins financiar de ai mei și ca atare am început să și cheltui. Nu sunt chiar mână spartă dar nici nu mă uit de două ori înainte să dau banii pe ceva ce îmi place, iar pe excursii și cărți dau și ultimul cent că așa am fost învățat. Și am fraților o colecție impresionantă de cărți tehnice, mitologie, istorie, enciclopedii, deși nu mă omor cu cititul de beletristică. 😀
De-a lungul vremii am întâlnit mulți alți oameni zgârciți. Primul semn și poate cel mai urât de calicie este obiceiul de a nu lăsa bacșiș. În Canada se lasă minimum 15%. În România lăsam întotdeauna 10%, dar am cunoștințe și chiar unii prieteni care nu ar lăsa bacșiș nici să-i pici cu ceară. Și dacă prietenii se simt când toată lumea lasă bacșiș (deși mi s-a relatat – eu nu eram de față – că cineva ar fi strâns la un moment dat bacșișul pentru ei și nimeni n-a îndrăznit să comenteze penibilismul situației tocmai pentru că era atât de penibil), unele cunoștințe nu se sfiesc să achite nota cu monede, așteptând restul până la ultimul bănuț. Că deh, serviciul trebuie că e inclus în prețul băuturii și salariile chelnerițelor sunt demente, ce le mai trebuie bacșiș? După care ne mirăm că avem servicii de căcat în România.
Și deși nu există în ochii mei scuză pentru a nu lăsa bacșiș, nici măcar lipsa de bani (dacă n-ai bani, stai acasă), să zicem că nu toți o duc suficient de bine financiar ca să-și permită să nu fie zgârciți. Dar am un exemplu de zgârcenie aici la mine la lucru, de te apucă groaza. Este vorba de un coleg de-al meu, canadian 100%, care stă singur în chirie și care nu are absolut nici o cheltuială mai mult decât aveam eu în urmă cu ceva vreme când stăteam împreună cu Emilia în apartament și plăteam totul pentru amândoi – mâncare, haine, vacanțe, etc. Colac peste pupăză, pe lângă că are cheltuieli pentru o singură persoană, mai e plătit și cu $10.000/an mai mult decât mine pentru că e ceva mai bătrân și cu mai multă experiență.
De obicei ieșim cu colegii la prânz la masă sau la bere. De regulă facem cinste cu rândul ca să nu ne mai batem capul cu împărțirea notei de plată că și așa suntem tot aceiași care ieșim. Ei bine, colegul ăsta nu iese cu noi la prânz decât dacă ne oferim să-i facem cinste fără să așteptăm ca el să facă la rându-i același lucru ulterior. Pentru că el mereu nu are bani. El la prânz își cumpără o supă din plic și un sandwich, amândouă cu $5, și ne zice cât de nemaipomenit de sănătoase sunt, ba mai mult ce gust fabulos au, și totul la numai $5 (trebuie specificat de fiecare dată, pentru evidențirea fabuloasei economii). Zi de zi. Ce contează că mai pui $5 și mănânci o mâncare civilizată într-un pub cu colegii, bacșiș inclus? Nu domnule, de ăia $5 mănânc mâine. Nu-i nimic, tot l-am chemat că nu stau eu în ăia $10 pe care-i mănâncă el.
Și de parcă asta nu ar fi suficient, de fiecare dată ne zice cum mai strânge el bani sau ce mare afacere a făcut că merge de sărbători cu avionul până în nordul Ontarioului de unde e el, dar în loc să aibe zbor direct de o oră, face 4 escale total aiurea și 6 ore, dar economisește $50.
Bomboana de pe colivă și ceea ce m-a motivat să scriu postul ăsta este însă ceea ce mi-a relatat astăzi la lucru. Că în weekend s-a întâlnit cu două fete (că în plus e disperat că n-are gagică, hmm, de ce oare?) și a reușit performanța de a nu cheltui nici un ban. Stai puțin zic, cum adică? Ah păi le-am cunoscut pe net și le-am invitat la mine (una sâmbătă, una duminică – n.r.), și am mai avut eu acolo un vin pe care l-am desfăcut cu prima și l-am continuat cu a doua, și ne-am uitat la filme pe care le-am downloadat ilegal, deci nu am mai cheltuit bani nici cu închirierea lor, și mamă-mamă ce ne-am mai distrat. Bine mă, zic, n-ai cheltuit nici un ban, bravo ție, dar măcar le-ai pus-o? A, nu. Vezi, asta vreau să spun. There’s no such thing as free pussy you cheap bastard.
Dacă tot ești zgârcit, măcar nu fi zgârcit cu tine însuți. Părerea mea.
Comments
9 responses to “Una-alta despre zgârcenie”
Na, hai fi cinstit cu tine insuti si zi-ne si noua de familia aceea in care femela da in mascul cu biciul si-l indruma pe unde sa o ia…. si asteapta ca toti sa decarteze, cu bacsis cu tot, apoi completeaza ei cu ce lipseste, chiar isi mai baga din oficiu in buzunar. Deci reducere la consumatie se numeste. De fapt cand tu pui bacsis, le platesti lor consumatia, nu dai la chelnerita. “But we both have cars now!” 😎
Poate colegul asta al tau are datorii la mafioti, mai sti? A reusit probabil sa plateasca rata la timp si si-a permis sa cheme fufele. In orice caz, jalnic. O solutie ar fi sa faceti si voi ca el, nu-i mai faceti masa de pranz, fiti zgarciti cu el.
Eu nu ma stiu ca zgarcit. Intotdeauna cat de putin am avut, am tot dat, am platit din banii mei, chiar daca altii aveau mai mult. Ma secau intotdeauna cei pe care ii imprumutam, sau le faceam ceva pe cheltuiala mea cand era nevoie, pe urma sa uite de datorie respectiv sa nu mi se intoarca favorul. La un moment dat am devenit chiar foarte nesimtit din cauza aceasta si imi ceream, pe fata, drepturile. Domnul de care pomeneai pe ascuns imi e si in momentul de fata dator. Dar m-am invatat… daca e sa-i platesc ceva, o fac la ban marunt.
eu ma consider zgarcita.nu pt ca sunt asa de la natura ci pt ca in unele situatii nevoia m a invatat.si nu vb aici doar de banii propriu zisi ci si de un serviciu sau o informatie.am ajutat f.multi oameni care in loc sa mi spuna mersi au uitat si s au purtat cu mine precum cu ultimele jeguri.cand eram studenta am ales-situatia a fost de asa natura-sa nu lucrez ci mai bine sa am bursa ca si in liceu de altfel.cum nu sunt o petrecareata de felul meu am incercat sa ies doar la invitatia unor amici/prieteni/cunostinte dar in 95% din cazuri sau chiar mai mult am lasat bacsis peste 10 % in oras chiar daca servirea era dureros de proasta.las bacsis si in rarele momente cand ma duc la cosmetica sau cand o rog pe vecina croitoreasa sa mi modifice niste haine pe care i le platesc oricum.cand eram in fac.m-am obisnuit sa ma descurc cu strictul necesar si sa mi strang bani daca voiam ceva mai deosebit.cum modestia ma caract.nu am facut decat rareori excese si ma imprumutam de la prieteni-sau invers- cand era o urgenta.nu ma deranjeaza sa mi spuna cineva ca s zgarcita,dimpotriva o iau ca pe un compliment,dar nici sa las bacsis la o bere e 8 lei si un chelner care se face ca uita sa mi dea restul de la 10:shock:
aaaahahhahahahahhahah e hilarious colegul asta al tau 😆 😆 😆 si faza cu fetele chiar a pus capac.. probabil ca e mai bucuros ca nu le-a tras-o, fiindca asa a economisit si 5$ de prezervative (cu care a mancat luni) 😆
si eu eram destul de zgarcit cand primeam bani de la ai mei.. mai ales ca erau putini si ficsi, iar daca imprumutam cuiva uitam sa-i cer inapoi… iar de cand lucrez nu stiu pe ce se duc toti banii, dar se duc si am impresia ca am cam pierdut notiunea preturilor (daca sunt dispus sa dau banii, si ii am, inseamna ca atata merita si gata)
Probleme asemănătoare cu mtX am și eu. Uit de unele cheltuieli evidente, apoi mă mir la sfărșitul lunii unde dracu’ s-or fi dus bamii…
Pe de altă parte, bacșiș las oricând. Asta în ideea că nu mi-a scuipat chelnerul în ciorbă sau a “uitat” să aducă restul.
Am și eu o poveste cu monede: de 500 lei, din alea mici din aluminiu, care pluteau în apă 🙂 Și care, într-o seară, au constituit diferența până la suma fixă (deci fără bacșiș) datorată de cineva chelneriței, pentru că “am una de 500.000, dar nu mai vreau să schimb”. Maximul penibilității a venit în momentul în care s-au adunat banii: în barul respectiv, nota vine într-un coșuleț de ratan, din care se preiau și banii apoi. Să vedeți voi atunci claie de bancnote de 10.000, 50.000 și vreo 7-8 monede de 500… care cădeau pe jos printre găurile coșulețului. Chelnerița s-a aplecat după ele, noi am tăcut jenați, iar respectivii au plecat senin spre casă.
There’s no such thing as free pussy you cheap bastard.
i disagree-mihi poate sa confirme
Nici eu nu las bacșiș dacă serviciul e de rahat, iar dacă ‘uită’ de rest, le reamintesc de fiecare dată.
O singură dată i-am lăsat unei chelnerițe la restaurantul chinezesc din Unirii un bacșiș obscen de mare, cu toate că era mereu ciufută și dacă o întrebai ce-ți recomandă, îți recomanda s-o lași în pace. Și i-am lăsat undeva aproape de 50% ca să-i văd reacția.
Când a văzut suma, mai că nu ne-a pupat picioarele pizda proastă. Toată era un zâmbet și o fentă. Ca atare, cred că ar trebui să lăsăm bacșișul înainte de a fi serviți. Astfel vom ști precis cine va avea parte de flegme în supă și cine va avea parte de servicii impecabile.
În rest cu prețurile și cheltuielile, nu mi se întâmplă prea des să rămân chiar în pom – cum ziceam nu sunt chiar mână spartă. De fapt ultima oară când am fost cât de cât în pom (de fapt nu eram cu adevărat dar am intrat puțin în panică) a fost în ianuarie.
@gav – yea right. All in good time, se dă și pe credit, dar free nu e niciodată. 😈
pai reactia colegului tau vis a vis de femei e de transpus in filme 😆 dar eu vreau sa scot in evidenta ca sunt si fete/femei care nu iasa cu un tip si asteapta sa le plateasca bautura/consumatia.totusi intentia ca baiatul sa fac asta e de apreciat.de aia am zis ca mihi poate sa pov.cum a fost la noi la first ‘date’ 😆
Da, mi-a cumpărat gav un whiskey când nu eram atent 😳 și am apreciat gestul foarte mult!
Mai am una: să ai mașină nouă, dar să forțezi cu bicicleta până în noiembrie (chiar și pe frig), dară-dară mai faci economie la benzină. Sau să parchezi “strategic” în parcarea altei firme, ca să economisești zilnic benzina pe cei câteva sute de metri pe care-i faci pe jos până la tine la lucru, printre niște simpatici de câini comunitari! (ambele exemple, colegi de la lucru)
Haha, se pare ca mai toti urmam aceeasi traiectorie (to mtx: directiva) si anume zgarciti cat nu eram pe banii nostri si odata cu primul salariul, dispare orice urma de zgarcenie si devenim chiar f cheltuitori. Pe ce? Nici nu vreau sa ma gandesc la achizitiile de anul asta. M-am rasfatat la greu :p Dar cred ca cel mai mult cheltuiesc pe mancare.