Mi-e greu să înțeleg de ce unii preferă falsitatea în fața adevărului. Da, adesea adevărul e împuțit și ne place să trăim în negare ignorând total unele aspecte ale realității. De aia unii părinți le zic copiilor că-s slabi când ei de fapt sunt obezi, de aia unii cred că cei 240 de prieteni de pe Hi5 le sunt chiar prieteni, de aia alții cred trăiesc cu impresia că ideea lor de afacere e fabuloasă până când falimentează, și tot de aia mulți se lăfăie în mediocritate percepându-și rahatul ca mirosind a roze și trifoi proaspăt cosit. Îi face să se simtă mai bine în timp ce-și perpetuează problemele.
Societatea e falsă.
Eu sunt dintr-o bucată și de aia multora le e frică de mine. Se tem că le voi spune adevărurile despre ei pe care ei înșiși le știu deja dar au impresia că alții nu le observă. Nu de mine trebuie să vă fie frică, pentru că tocmai spunând pe nume lucrurilor pe care le știți deja sunt foarte previzibil. De cei lingușitori ar trebui să vă temeți. Dar e greu, știu, limba în cur te face să te simți important.
Comments
11 responses to “Una-alta despre falsitate”
Dar, what happend? Cine sau ce te-a suparat?!? Ori e doar un monolog-cugetare generalizata?
Numa așa, cujetare. Sunt în general dezamăgit de omenire. 😕
e vorba de retragerea din mafia wars, nu?
stop it!go dring a beer or 10:grin:
am eu impresia sau a fi bogat inseamna a fi snob in 70 % dintre cazuri?
@tody – nu cred ca a fi bogat inseamna implicit sa fii snob. Cred doar ca problema in Romania e ca dupa revolutie s-a imbogatit o anumita categorie de oameni, mai exact cea mai putin educata. Si atunci ce pretentii poti avea?
Ei bine, de data asta nu m-a intrigat ceva ce as fi putut vedea la televizor. ( Ma refer, aici, la persoane devenite vedete peste noapte, la neveste de fotbalisti, actori in telenovele si asa mai departe. Ii las la o parte…sa fie ei sanatosi.) De data asta m-au deranjat cei care vor sa fie ca ei, sa para mai bogati, mai importanti, parvenitii.:neutral:
Nu am cine stie ce varsta sau experienta de viata, dar pot sa imi dau seama de caracterul persoanelor in unele cazuri. Am inceput sa nu ii mai suport pe cei care sunt populari, care se cred superiori. Ei chiar cred ca sunt modele pentru ceilalti. E vorba despre baietii de bani gata, smecherii de oras si de fetitele cu atitudini de dive si de cei care vor sa fie ca ei/ele. Ultimii mentionati sunt chiar numerosi, vorba aceea ” prosti, dar multi”. Ii vad zi de zi venind cu linguseala(in ciuda faptului ca sunt evident invidiosi) pe langa cei populari, care nu dau nici o **** pe aprecierile lor. Stau si ma intreb…de ce atata falsitate, de ce sa te prefaci ca tu chiar apreciezi pe cineva, pe care in realitate nu ai da 2 bani? Pentru haine, toale de firma, telefoane, privilegii ( in materie de ce?) …ce naiba?
Si nu, nu ma resemnez chiar daca sunt singurul care ii detesta pe cei prefacuti/populari. Capul plecat, sabia il taie si de asta nu vreau renunt la a fi corect. Cred ca as putea sa va spun o poveste legata de tema asta, daca imi permiteti…
*P.S. orice greseala din textul de mai sus o pun pe seama racelii si a durerii de cap.
Nici eu n-o să înțeleg vreodată cursa asta de îmbogățire la români, poze cu bani, ghiuluri și mașinile altora. Am mai zis-o și o voi mai zice o dată – astea vin de la limitarea intelectuală de care suferă românii. Atâta s-au bătut toți cu pumnul în piept că ce grozav e sistemul de învățământ românesc, încât au și început să creadă asta și totodată să presupună că dacă e atât de fabulos sistemul nu mai e cu adevărat necesar să învețe nimeni. Și s-a umplut țara de retardați.
În altă ordine de idei, bagă cu povestea dacă vrei.
Pai…povestea nu are vreo morala anume…este doar un exemplu. 🙄
Era o zi de miercuri, iar eu aveam sport, insa imi uitasem echipamentul acasa. Asa ca am decis sa raman in clasa cu alte patru colege. Se suna de intrare, cam toata lumea intra pe la ore, cand ne trezim cu usa data brusc de perete si intra in clasa Richie Rich( asa am ales sa-i zic in povestea asta), tipand in gura mare: “Am venit sa va stresez!”. Mmmmmmmbine…vine langa noi si incearca sa intre in discutie. Prima data ne povesteste ca merge la sala, ca trage de fiare din greu si vai, Doamne, ce muschi a pus pe el. Din partea primeste un “mdea”, iar din partea fetelor cateva priviri mirate. Mai trec vreo cateva minute, timp in care ne povesteste ce haine si-a mai luat si se gandeste sa ne puna muzica ( ce putea sa fie, decat house?). Scoate telefonul din buzunar si da drumul la gajaitoare dupa care ne intreaba ” ati auzit telefon care sa se auda mai tare ca
asta?…e iPhone”. Si de data asta aceeasi reactie din partea noastra. Pe noi ne apuca iar vorba despre fel de fel de lucruri. Nu trece mult nici de data asta si Richie ne aminteste ca a fost ziua lui. (Mmmmdea…toata lumea stia…a fost un monstru de petrecere in care au fost invitati toti cei de teapa lui). Ne pune sa ghicim ce a primit…iar in final ne spune ca a primit o masina. Aici, am fost destul de mirat…
Eu: pai…bine…dar ce te faci, ca nu poti conduce?
Richie: e d’aia care se conduce de la 16 ani.
Eu: chiar asa? N-am auzit de asa ceva, iar legislatia nici nu cred ca prevede asa ceva…
Richie( rade): Si ce daca…o sa ma vezi cu ea pe strazi…
Din partea mea a primit un “mmmdea” sictirit, iar din partea a doua dintre colege un “sa ne iei si pe noi” admirativ. 😐
Cam atat…ma scuzati ca am pus povestea asa de tarziu, am fost putin cam ocupat in ultimele zile.
si eu am fost adolescenta si am avut alte teluri.marturisesc sincer ca nu am fost la’discoteca’ in liceu si nu mi pare rau nici pana in ziua de azi.in schimb ai mei nu au avut bani sa mi dea,dar i as fi investit in calatorii, carti sau muzica.acuma ca sunt mai coapta la mine am constatat ca romanii au preluat din afara multe chestii pe care le au transformat in chiciuri.nevoia de acceptare si de respect de sine e vazuta complet altfel in alte parti si difera si de la generatie la generatie.aici de vina e familia si scoala,singurele institutii care le ar putea corecta comportamentul.dar tody pt.simplul fapt ca tu ai sesizat ridicolul colegului tau si nu l ai atentionat in privinta asta tot o forma de incurajare e.cum ziceam ‘numai curvele și bogătașii se înmulțesc la nesfârșit, ca niște paraziți, până ne vor stoarce de tot.’