Ca sa nu mai scriu doar strict la subiect despre cele intamplate mie, as vrea sa aberez oarecum in legatura cu aceste fapte, despre timp. Poate v-ati dat seama, poate nu, dar… ba frate, ce zboara timpul!
Iar e decembrie in curand, si intr-o luna vom fi in 2007 si va mai fi trecut un an. Si parca ieri ramasesem perplex si scarbit cand auzisem imnul Romaniei pe ritmuri de manele. Ma simt de parca pantofii pe care ii aruncam acum un an i-am purtat doar acum o saptamana. Iar Revelionul din 2004/2005 petrecut la tara a fost luna trecuta, chiar inainte de Halloween. Toate amintirile ultimilor 5 ani sunt atat de vii incat parca nu ar fi trecut sute si mii de zile de la intamplarea lor. Si totusi am simtit cum s-a scurs timpul. Parca as scrie in blog dintotdeauna si nu-mi mai imaginez cum era viata pre-Emilia. De ce pare timpul sa fi zburat atat de repede si in acelasi timp sa fi durat o vesnicie?
Am gasit de-a lungul vremii mai multe teorii, de la una aberanta cu dezaxarea pamantului de pe orbita si accelerarea timpului in mod real din acest motiv, pana la cea mai plauzibila, conform careia timpul trece tot mai repede pe masura ce imbatranesti. Exemplificand, pentru un copil de 5 ani, un an reprezinta 20% din intreaga sa viata, pe cand pentru un adult acest procent scade semnificativ cu fiecare an, si deci scade si importanta fiecarui an, fiind perceput mai scurt. Oarecum logic.
Un alt fapt e ca timpul zboara cu atat mai incet cu cat te plictisesti mai tare. Imi amintesc de interminabilele ore de 45 de minute din liceu, sau si mai rau, de orele de Nachsitzen la idiotul de Klein care parca durau cat tot restul zilei.
Problema mea cea mai mare e ca mai nou timpul zboara si cand nu fac nimic. Ce-i drept, au trecut cred ca ani de cand nu am mai raspuns la intrebarea “Ce faci?” cu “Ma plictisesc”. Intre timp consider plictiseala drept un lux, de care foarte rar ma pot bucura.
Ne vedem raspoimaine deci, la sfarsitul lui martie, in Timisoara. 🙂
Comments
3 responses to “TicTacTicTac zbura timpul”
am citit postul asta cu f.mult timp in urma si tin minte o singura fraza care mi a placut enorm:’Parca as scrie in blog dintotdeauna si nu-mi mai imaginez cum era viata pre-Emilia.’
cei care ma cunosc bine-dar si cei care nu- stiu ca nu sunt o fata siropoasa deloc;dimpotriva ma lasa rece dulcegariile.dar la mai bine de 2 ani de cand ai scris postul mi-a venit de mai multe ori in minte fraza asta si mi-am dat seama ca daca si sotul/partenerul meu mi-ar zice asta macar o data-n viata as fi cea mai fericita fata de pe pamant.
respecte de la mine si de la zaraza!:cool:
E funny ca nu era intentionat ca o chestie siropoasa, ci chiar asa simteam (si 2 ani mai tarziu iti dai seama ca e si mai grav), iar Emiliei nu i-am zis chestia asta niciodata cred… poate ca ar trebui s-o fac.
aaaaaaaaa.nu,sa nu intelegi gresit!tocmai asta spun ca nu e siropoasa si chiar daca ar fi e f.sincera asa ca nu mai conteaza oricum.categoric ar trebui!:wink: