Cum spuneam, acum ca m-am mai calmat cu maseaua cea rupta si incerc s-o accept ca pe un adevar irefutabil al vietii (precum a facut si Schnapsu la vremea lui cu periajul, baia, si mai nou cu dresajul), scriu ce s-a mai intamplat.
Vineri m-am intalnit cu Danny si am baut niste beri, cand de-o data imi suna telefonul si sunt invitat la interviul care a dus la jobul pe care tocmai l-am primit. Apoi am fost intr-un club, Ze Phoenix Concert Theatre, care a rockuit foarte tare. Am stat in sala mai mica unde au bagat rock si punk de la Bon Jovi si Bryan Adams pana la Green Day, Blink-182 si Ramones. Cam ca in vremurile bune ale Hush-ului. In fine, berea era 2.5 dolari, prin urmare colegul Danny s-a facut ultramegaprastie si la plecare a sarit din 3 taxiuri vrand sa fuga fara sa plateasca. Ca atare l-am trimis elegant la origini si mi-am vazut de drum.
Sambata m-am intalnit cu Don, fostul project manager de la Netvis, care acum lucreaza in Syracuse NY, si care vine in weekenduri mai nou sa ia lectii de actorie si standup comedy la Second City. Am fost la un show de sketch comedy, “Bird Flu Over the Cuckoo’s Nest”, care a fost foarte misto. Si nu, in afara de un cantec (cam slabist comparativ cu restul showului), nu are nimic in comun cu gripa aviara. Am mai fost la un sports bar sa ne uitam la niste caft, am dat o raita sa vedem ‘un chef de romani’, si cam asta a fost weekendul.
Cum ziceam mai devreme, azi am fost la interviu si am luat job-ul. Am vorbit cu Iulian, un fost coleg, si ma gandeam cum s-a schimbat totul peste noapte. Acum un an eram intr-un dolce far niente de neinchipuit, tocmai ne terminaseram proiectele din pachetul de pay-per-click la Netvis si asteptam sa vedem ce proiecte noi ne vin. Eu mai stateam cate o ora pe zi citind carti de ColdFusion pentru un proiect pe care nu l-am mai primit niciodata si eram platit un sac de bani. Ei nu stiu ce faceau, dar ma indoiesc ca se speteau lucrand. Iar acum e asa o diferenta, de nedescris. Eu sunt aici, pe picior de a-mi incepe mirobolanta cariera canadiana, Don e la Syracuse, Iulian lucreaza tot de acasa pentru niste irlandezi si se pregateste sa plece in State la master, si Raul am auzit ca s-ar fi angajat in Bucale la Ubisoft. S-a spart deci gasca si nimeni nu mai e unde era acum un an. Stiu, stiu, e un pateu ordinar ceea ce scriu eu aici, dar sunt convins ca nicicare dintre noi nu-si imagina ca dupa un an vom fi in cu totul alte locuri.
In incheiere, dragi cititori, eu v-am pupat pe dinti cu ranga si ma duc sa mai mesteresc la masina de oprit timpul de care tocmai m-am apucat, sa fie gata cand oi ajunge acasa. 😉