Paşte

Ah well, încă un Paşte. Dat fiind faptul că anul ăsta nu m-am aventurat în experimente culinare ca anul trecut nu e mare lucru de povestit.

Cu o zi înainte de plecare m-a lovit un Dorel şofer de autospecială de ridicat praful (cu volanul pe dreapta) de-a idiotului de Ciuhandu şi vineri dimineaţă eram la miliţie. Lui Dorel nu i-au luat permisul că-şi pierdea slujba, aşa că au încadrat accidentul la neatenţie şi nu neacordare de prioritate. Once again se dovedeşte că sistemul miliţienesc românesc e în favoarea tuturor doar în a mea nu. Culmea ar fi fost să-mi dea mie amenda. Da, undeva într-un colţ pervers al gândirii mele, vroiam să rămână Dorel fără permis chiar acum de Paşti. Dar autocenzura m-a făcut să zic bine că nu l-au lăsat pe om fără servici acum de sărbători.

În fine, am ajuns la ţară. Serjurul a fost trimis tocmai în pula calului de prezenţa vărului primar al Emiliei, în vârstă de vreo 5 ani, de o proastă creştere rar întâlnită. Şi pârâcios. Când i-am zis că-l înec dacă nu se calmează, a fugit instant cu pâra. La fel şi când i-am zis că vine potopul. Şi când i-am zis să-mi mănânce chelu.

Ca atare iar am jucat un Doom. Din păcate cu sticle, nu cu EOK (= Extremely obnoxious kid).

În final, mare lucru nu am făcut. Am realizat doar că îmi trebuie acumulatori noi şi un nou aparat că cu actualul pierd o groază de snapshoturi mişto din cauza procesării extremal de lente. Şi a zoomului optic de 2 ruşinos X. Cred că aparatul ăsta este pentru fotografie cam ce e un 286 pentru informatică.