E un mouse prost.
L-am luat ieri, l-am folosit până azi, după care l-am returnat.
Prea mare, greoi, imprecis. Singura chestie faină e roata de scroll. Pe care însă o au și alte modele.
NEXT!
Blog
-
Coming spring 2009
Ei bine dragilor, se pare că a picat definitiv ciocanul.
Ca atare șansele sunt foarte mari ca la anul să ne citim dintr-o țară de superiori, din care cea mai proaspătă amintire pe care o am este că am fost puricat timp de 20 de minute de către nici mai mult nici mai puțin de 5 nemernici angajați ai aeroportului, din nefericitul motiv că am pașaport românesc, ceea ce se pare că implicit înseamnă că vreau să călătoresc peste ocean cu acte false. Ce contează cum arăți, că nu ești în trening sau la maieu, și n-ai 3 lanțuri de neam prost la gât, că nu faci scandal sau mizerie? Ești român, ești suspect. Mai ales dacă nu te încadrezi în cele de mai sus, precis vrei să ascunzi ceva.
La experiența asta adăugându-se o listă de aventuri mai mult sau mai puțin plăcute din trecut, cauzate de banalul fapt că aveam numere românești la mașină când hălăduiam pe mirificele lor meleaguri.
Mă întreb dacă e doar coincidență că lucrurile astea mi s-au întâmplat exclusiv la ei, deși am călătorit în câteva țări la viața mea.
Ah well. Măcar blogul va fi distractiv (pentru voi), iar eu îmi voi lua o solidă doză de discriminare ca nu cumva să uit de unde am plecat și ce sunt. Jawohl!
-
Promisiune
Promit că de azi nu mai citesc ziare românești, online sau pe hârtie. Numai rahaturi și numai rahați dându-și cu părerea tembelă după fiecare articol.
-
Se întrevede o iarnă lungă cu cantități considerabile de alcool
Cum m-am întors în Canada, cum mă aștepta și răceala mea permanentă de 2 luni, care m-a îmbrățișat a doua zi după aterizare. Acum stau deci cu mucu la nas și cu gândul la frumoasele zile de vară care nu mai este.
Săptămâna trecută a fost ultima zi de lucru a unui coleg, pe care deși nu îl știam foarte bine nu l-am refuzat când m-a chemat și pe mine la băute (așa ceva nu se refuză niciodată). Ca atare direct după lucru am băgat vreo 5 beri (d-elea mici cum nu vă plac vouă) și un hamburger de 3 oz. Oz cred că în română sunt uncii, dar cum habar nu am câte e alea și 3 de ele cu atât mai puțin, am fost surpins când a venit minunea de dimensiunile unei magdalene, pe care am mâncat-o în aproximativ 10 secunde și care n-a făcut altceva decât să-mi sporească eventual foamea.
-
Cum să-ți recunoști valiza rapid
Ce atâtea panglici și pănglicuțe, culori țipătoare sau adezive cu destinații exotice care costă $5 bucata?
Abțibilduri de calendare și răbdare. Și o doză de 80s geekiness. Ta-daaa.
-
MCTS 70-536 reloaded
Acum aproape un an începeam să studiez pentru primul examen de certificare Microsoft. Întâmplarea a făcut ca după vreo 12 capitole citite să o las baltă și să-mi văd de ale mele cu noul apartament, băut, chefuit, etc.
Dat fiind faptul că lunile astea Emilia a rămas în România iar nu am absolut nimic de făcut în afara programului de lucru, am hotărît să reiau plictisitoarea activitate de a citi, și ca să fie mai comod și să nu mă mai chiorăsc în ecran, mi-am comandat și cartea. Vineri. Azi a și ajuns. Așa că m-am pus pe treabă, țineți-mi pumnii.
…or not -
Am revenit
După o săptămână de cvasi-vacanță în România, iată-mă întors pe plaiuri polare din nou.
Voi face o listă cu cele întâmplate / constatate, fără a detalia prea tare:
(more…) -
Versiuni noi
Îmi place când apar noi versiuni pentru programe pe care le folosesc. Se presupune că sunt îmbunătățite și poate aduc funcționalități noi. Din păcate însă nu întotdeauna e așa – ACDSee s-a dus dracului pe la versiunea 7, și s-a redresat cât de cât de-abia acum vreun an, versiunea 8 de la Paint Shop Pro de acum 4 ani m-a făcut să trec la produse Adobe, Nero e tot mai stufos, etc.
Au trecut aproape 2 luni de când folosesc Firefox 3 și mi-am putut forma o părere destul de solidă: îmi place. Și nu vorbesc despre consumul de resurse, ci despre interfață – îmi plac butoanele de forward-back și felul în care funcționează, iar sugestiile de URL-uri pe care mulți le urăsc cu pasiune mi se par geniale. Pur și simplu ușurează căutarea de adrese odată ce te-ai obișnuit cu noua interfață.
Și că vorbeam de căutări, țin să menționez că după un an de Vista am trecut de la meniul de start clasic de Windows la cel nou, care și el ajută mult la găsirea shortcuturilor în meniu.
Cât despre Google Chrome, că despre el vroiam să scriu inițial că se pare că toată planeta e în extaz… Nu-mi place. E prea multă schimbare pentru mine, prea brusc, și mereu am urît paginile care se deschideau în fullscreen. Iar Chrome nu e departe de așa ceva. Nu are meniu, nu are bară de titlu. Iar eu vreau ca la browserul meu să scrie acolo ca pentru moși: File, Edit, View, etc.
Sunt convins că va prinde, dar nu și la mine. Pe de altă parte să nu uităm că am fost reticent să folosesc și Firefox timp de vreun an când a apărut prima versiune mainstream. Deci, permiteți-mi să reformulez: sunt convins că va prinde, dar nu și la mine. Încă.
-
David Brin – The Postman
N-aș zice că sunt un fan declarat al genului SciFi, de fapt Alien e cam singura serie care mi se pare mișto, dar nu aș refuza niciodată un film postapocaliptic. E ceva care mă atrage la societatea care se formează după cataclism, la felul în care oamenii se barbarizează parcă natural atunci când nu-i mai ține nici o autoritate în frâu, la felul cum ajung să prețuiască resurse pe care le considerau atât de comune încât nici nu le dădeau importanță. M-aș uita la Mad Max de oricâte ori aș avea ocazia, mi-a plăcut chiar și Waterworld, iar Postman e unul dintre filmele mele preferate. Chit că nu-mi prea place de Kevin Costner.Prima oară am văzut Postman la Straja în 1999. Și mi-a plăcut. Apoi l-am revăzut la televizor. Al dracului de lung. Reviewurile spun că e un film destul de prost, iar criticii zic că nu se compară cu cartea. Așa că din curiozitate mi-am cumpărat-o și eu ieri. Am citit 100 de pagini și n-o pot lăsa din mână, e genială. Singura temere pe care o am este că atunci când o voi termina s-ar putea să constat și eu că filmul e tare prost.
Pentru cei curioși, câteva capitole.
29.08.08 edit: Am terminat. E buna cartea, foarte mișto scrisă. Și filmul e bun. Filmul e bazat doar foarte vag pe povestea din carte, deci nu pot fi comparate cu adevărat. Retardați criticii. Ta-daaaa.
-
Săptămâna haotică
Zilele astea se caracterizează printr-un haos total. Ne mutăm. Eu la taică-miu în beci, Emilia provizoriu în România pentru a vedea unde mergem mai departe.
Așa că ne împărțim timpul între lucrat, dormit, băut, mutat de obiecte, cumpărat de cadouri, certat, și vândut de mobilă. Da, am vândut aproape toată mobila, că nu avea rost să mă car cu ea.
Pentru mine urmează o săptămână de nebunie în România (și nebunie nu în sensul bun, că nici nu voi apuca să trec peste jetlag) după care mă voi întoarce la lucru. Apoi revine iarna.
Iuhu!
P.S. Sper că nu ați uitat.
