Blogu' lu' pește

Blog

  • Family Day

    Pe 16 februarie are loc a doua ediție a sărbătorii intitulate Family Day în Ontario. Sărbătoare care pentru mine nu înseamnă altceva decât un weekend prelungit și o ocazie de a mă îmbăta și duminica. Și m-am gândit eu că ce fain ar fi să mă declar răcit de vineri și s-o tai până marți la New York la prietenul meu Iulian. Întâmplarea face însă că pe 14 februarie, sâmbătă adică, trebuie să merg să ridic niște acte între orele 12 și 3.

    Ca atare, cu altă ocazie. Bine că n-am luat biletele de avion.

    Bummer.

  • Ieri am vrut să-mi cumpăr ciorapi

    Acum aproximativ câteva zile am remarcat cu stupoare că majoritatea ciorapilor mei sunt tociți în călcâi. Așa că am făcut un plan cum să mă duc după lucru să-mi cumpăr de vreo $50 ciorapi, adică vreo 1400 de perechi, de toate culorile, mai exact negri, albi și gri, și de toate lungimile și modelele. Cum însă socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, la 4:45 vine la mine la birou colegul meu Bryan și mă întreabă dacă nu vreau să merg la o bere. Nu nu, trebuie să-mi cumpăr ciorapi, nu pot veni la bere.

    Cine mă cunoaște știe că nu sunt foarte greu de convins când vine vorba de ieșit în oraș și/sau îmbătat. Dar nu, ieri vroiam să-mi iau ciorapi. Hai că vine și Mike. Deși nu îl întrebase încă, era clar că Mike va veni. Nu mă, n-auzi, trebe să-mi iau ciorapi, mă țin eu tare pe poziție. Poate doar una, zic totuși cu jumate de gură că parcă-mi era poftă de un Guinness.

    (more…)

  • Vin vremuri căcăcioase

    Se dau:

    O nevastă actualmente în Germania, unde în curând trebuie să înceapă să lucreze ca medic, să-și facă rahatul ăla de rezidențiat.

    Un soț care rezidează în Canada, cu un job stabil și bine plătit, unde colac peste pupăză tocmai are ocazia de a i se mări salariul cu $10-15.000/an chit că e criză, și probabilitatea de a ajunge pe un post de lower management.

    Soțul, care evident nu are drept de muncă în Germania, caută joburi în domeniul său în țărișoara aia mirifică, în zona în care în scurt timp va începe să lucreze nevasta. Pe monster.de. Rezultate: 1. Din decembrie. Apoi, pe tot landul. 39. Majoritatea de junior, cu salarii de căcat, că Germania e lovită de criză.

    Viitorul sună bine. A navetă. Și miroase la fel. A hazna.

    Păi să nu te caci în ea viață?

  • Wild wild west

    S-au împușcat azi dimineață.

    La vreo 500m de unde lucrez eu.

    Adică la următoarea stație de metrou, în buricul târgului, lângă primaria Toronto.

    Păi cum să te plictisești aici? 😀

    Osgoode shooting

    Sursa foto.

  • 2009 kick start

    Am început anul cu exagerat de multă muncă pe toate planurile (la lucru, am mai luat și un proiect pe lângă, învățat pentru certificări, acte, etc.) așa că nu voi prea scrie o perioadă.

    Sper să se mai liniștească lucrurile pe la jumatea lui februarie.

  • România amăruie

    Bine v-am regăsit în 2009 și “La mulți ani” cu întârziere.

    Sâmbătă seară m-am reîntors pe tărâmuri canadiene, cu vreo 4kg mai greu după aproape 3 săptămâni petrecute în România. Am avut ceva aventuri pe drumuri cu întârzieri și zboruri pierdute, dar totul e bine când se termină cu bine.

    Deși unii dintre voi poate s-ar aștepta la un post mai amplu după o pauză atât de lungă, voi încheia succint, pentru că vacanța asta mi-a lăsat un gust destul de amărui (în afară timpului petrecut alături celor dragi) și nu aș vrea ca primul post pe 2009 să fie unul negativist. 😀

    2009 va fi un an al schimbărilor pentru noi, și am început să punem cap la cap planurile, încetul cu încetul conturându-se ceva un pic mai concret decât până acum. Ca atare strângem din buci și cu capul înainte sărim într-o nouă aventură!

    La mulți ani!

  • Ultimul post pe 2008

    Am sărit retrospectiva anului anul ăsta, pentru că de când am ajuns în România am fost superocupat cu mâncatul, băutul, etc. Poate în ianuarie.

    E frig bă. Aproape ca în Canada. Cred că e cel mai mare frig pe care l-am îndurat în România de vreo 6 ani încoace. A și nins. Brrr.

    Nu voi intra în detalii cu păreri despre patria mumă că va zice lumea că sunt fandosit, așa că prefer să le țin pentru mine. Doar un lucru o să vă spun, pe care îl treceam cu vederea și acum l-am remarcat. Uitați-vă la oamenii din jur când mergeți într-un hipermarket de exemplu. Figurile a 90% mustesc și exprimă imbecilitate pură. Păi cum naiba să funcționeze ceva aici cu toți gogii ăștia? 😀

    Nu știu încă ce fac de Revelion dar vă urez la mulți ani și ne vedem la anul.

  • De sezon, 3

    După bunul obicei, odată cu venirea sărbătorilor de iarnă, v-am pregătit niște melodii cu care să vă delectați.

    Așa că puneți mâna și vă luați o ceașcă de vin fiert și în timp ce vă pulverizați cum se cade, ascultați. De la mine pentru voi.

    Da, gata? Bun, mai departe.

    (more…)

  • Țăranul invizibil de pe messenger

    Lista mea de contacte e foarte bine organizată. Mai exact nu intră nimeni pe care nu îl/o cunosc în persoană, sau măcar de pe un forum sau altă comunitate on-line de unde să-mi fi putut da seama măcar puțin cât îi duce capul. În plus, am doar vreo 3-4 colegi de facultate în listă, pentru că restul erau țărănoi care nu știau să scrie și/sau care trimiteau mass-uri de neam prost, și cu care oricum nu aveam ce discuta, așa că i-am zburat pe parcurs și i-am adăugat la contacte blocate. Da, sunt un messenger nazi.

    Dar nu doar mass-urile dau procentul de nesimțire pe internet. Sau buzzurile. Nu. Invisible e noua chestie care mă calcă pe nervi.

    (more…)

  • Și încă o știre scurtă

    Ca să mă laud, deși nu-mi stă în fire, azi am dat examenul Microsoft 70-528 și l-am luat cu 876 din 1000.

    Mai am de luat nemernicul de 70-536 (probabil în februarie) și voi fi un ninja MCTS (Microsoft Certified Technology Specialist).

    Și poate dup-aia dacă mă supăr mai dau și 70-547, numa așa ca să fiu și mai ninja decât sunt deja.

    All hail to the je.

    Și gata, nu mă mai laud.