Can’t you see you’re just not the girl for me?
I know it might be wrong but I’m in love with Stacy’s mom.
Uitasem, şi era cazul să-mi autoamintesc, nu de alta. 
[later edit, după o oră de reflectare]: Au trecut 2 ani de atunci, oare Stacy cum of fi arătând? Potenţial avea.
grădină TM – 180505
Notă: pisica neagră e de fapt tot motan.
Ăsta e şi ultimul post cu pisici până una alta, că o să zică lumea că am înnebunit. Ce să fac dacă alte animale n-am prin preajmă? Cred că o să-mi cumpăr un neamţ. Sau un porc, mai văd eu.
cameră TM – 070705
Am un nou hobby trecător: să citesc blogurile unor persoane necunoscute.
Astfel citeam în blogul unui tip că vrea să-şi cumpere o pisică. Iar atunci m-a frapat: nu mi-am imaginat niciodată că pisicile se pot cumpăra. Trăiam cu impresia că pisicile sunt nişte animale sălbatice care trăiesc prin oraşe şi care pot fi domesticite cu uşurinţă. Nu cunosc pe nimeni care să fi dat bani pe o pisică. Vrei pisică? Ieşi afară şi pisăi de 3 ori, şi ai 20 din care să-ţi alegi. Sau apelezi la un prieten al cărui pisică a scăpat într-o noapte iar acum are undeva în jur de 10 mâţi. Şi totul e gratis.
Dar nu doar din acest motiv e bine să-ţi iei pisică decât să-ţi cumperi. Pisicile nu sunt ca şi câinii. Personal, m-am înţeles aproape cu toţi câinii pe care i-am avut sau pe care i-am întâlnit. Câinii sunt prin natura lor simpatici, excepţie făcând doar cei cu stăpâni idioţi care i-au educat aiurea (fie isterici, fie agresivi). Pisicile în schimb sunt animale perverse, nesimţite şi profitoare. Iar eu din câte am întâlnit, m-am înţeles doar cu 3, şi anume:
Codilă cel fără de coadă, care salivează de fiecare dată când mă vede, în expectativa granulelor pisiceşti
Văcăroiu, pisica câine, care orice aş face e pe lângă mine.
De aia e mai bine să cunoşti mâţa înainte de a o lua. QED.
Revelion 2006. Contrar previziunilor, nu m-am uitat la Alexandru Arşinel şi Stela Popescu la clasicul lor program de Revelion de la televiziunea naţională, ci m-am chefuit. Nu se compară cu R2005, dar oricum superior unui posibil R2006 cu ochiu’ la tubul catodic.
S-a mâncat, s-a băut, s-a dansat, la 12 s-a ieşit în stradă, s-a ciocnit şampanie, s-a dat cu petarde şi cu artificii, şi s-au făcut neşte poze:
stradă CS – 010106
Iar apoi, de la atâta mâncat/băut/dansat, au venit instalatorii:
La mulţi ani everybody and a happy new year!
grădină CS – 241205
& a happy new year!
Eh, poftim. Având în vedere că era cazul să fac iar pe moşu’ am rămas iar fără bani, la două zile după ce am luat salariul. Anul ăsta a fost un moş mai înstărit puţin şi mi-am luat şi eu o geacă. În care să mă îmbrac când voi munci de sărbători că nu mai am leu nici pentru Revelion. Nu-i nimic, poate câştig un VW Golf. 
Oricum, am ajuns la concluzia că Moş Crăciun ăsta e cam prost: tot anul lucrează ca manager la fabrica de jucării, trebuie să suprime violent sau prin vorbă bună revoltele şi grevele elfilor, trebuie să îngrijească renii, să repare sania, să supravegheze mucoşii ca să vadă care-i rău şi care-i cuminte, să facă reclame la Coca-Cola, să apară din când în când filme, şi aşa mai departe. Ca să nu mai amintesc de treburile de prin casă şi de Mrs. Claus. Sau de vremurile când avea concurenţă în persoana lui Moş Gerilă. Vă zic eu, Moşu’ lucrează din greu şi nu mulţi ar face faţă stresului. În plus, trebuie să fie şi gras, ceea ce presupun că e destul de greu cu atâta muncă. Ia să vedem ce face Moşu’ într-o zi de vară de exemplu:
06:30 – trezirea, îmbrăcare, spălat pe dinţi
07:00 – hrănirea renilor
07:15 – curăţarea grajdurilor
08:00 – deschiderea fabricii
09:00 – telefon la complexul de locuinţe al elfilor
09:05 – preinfarct cauzat de a treia grevă a acestora pe săptămâna în curs
09:30 – ajunge ambulanţa
10:00 – Moş Crăciun e restabilizat
10:30 – încep negocierile cu elfii
12:45 – elfii sunt de acord să-şi reia activităţile fără a li se fi satisfăcut vreo cerinţă
13:00 – elfii îşi reiau activităţile
13:01 – elfii realizează că sunt în pauza de masă
14:00 – elfii îşi reiau activităţile
17:00 – se încheie ziua de muncă şi Moş Crăciun merge acasă
17:30 – Moşu’ ia cina
20:00 – termină de mâncat
20:05 – vizualizare a înregistrărilor cu copiii din toată lumea
23:45 – ultima înregistrare. Moşu’ se spală pe dinţi şi se îmbracă în pijama
00:00 – zZzZz
Şi ca să revin la subiect: 24 decembrie e cea mai încărcată zi din an pentru grasul îmbrăcat în roşu. Dă cadouri (sau cărbuni) tuturor, şi ajunge acasă extenuat la o hoardă de elfi nemulţumiţi care i s-au căcat pe verandă în semn de protest. Şi acum să vedem de ce e prost: dacă el face cadouri tuturor, lui cine să-i facă? Vă zic eu, Moş Crăciun nu primeşte nici cadouri, nici bani. Doar, ocazional, fursecuri şi lapte. De aceea, Moşu’ e cam prost, q.e.d.
Şi nu, nici gagicile mişto care nu mai au fursecuri şi lapte nu compensează.
Sărbători fericite tuturor, inclusiv lu’ Moş Crăciun, amărâtul.
Joi, vineri, sâmbătă… Christmas party la firmă, cu început timid şi încheiere explozivă. De mâine iar la lucru o săptămână, urmată de sărbători şi un nou an. Iar acum sunt într-o fază de genul “a mai trecut un an” şi eu ce mă-sa am făcut? Clar, am făcut destule, dar suficiente?
La un moment dat zicea cineva:
Careful what you wish you may regret it
Careful what you wish you just might get it
şi eu, eu cred că aşa e.
Ce faci când ai prea mult timp liber, cunoştinţe de bază HTML şi o obsesie bolnavă pentru o vedetă pop expirată definitiv? Un site inutil şi imbecil. Şi nu doar atât. Cunosc multe site-uri inutile şi imbecile deosebit de încântătoare, recomfortante şi deconectante. Dar divorcekevin.com este un pateu ¹ pe faţă.
Britney Spears e ampulea şi-şi merită pe deplin soarta. Iar fanii săi îşi merită şi ei pe deplin soarta de a nu dormi noaptea cu gândul că soţul o cafteşte de-i zboară mucii pe starleta lor preferată.
Fuck you Britney, fuck you! FUCK YOU, no questions asked!
______________________________
¹ Câteva definiţii de pe gigel.org
