Am ajuns de o saptamana acasa. E bine ca e cald. Vreo 20C afara si vreo 30 inauntru. Adica afara e cat era dincolo inauntru si inauntru e cat era dincolo afara, numai ca cu + (plus).
Problema dilematica: unde ma-sa e locul ala utopic pe care tot mi-l creez in ingusta-mi minte? Ca pana acum stiu doar doua locuri unde nu e. 😀
Revin cu alte chestii mai incolo.
Am luat locul saispe din aproximativ 100 la Roblogfest pentru design. De fapt nu am luat chiar locul 16, dat fiind faptul ca s-a intamplat exact ceea ce presupusesem ca se va intampla, si voturile mi-au fost impartite in doua. Dar daca insumam voturile as fi pe saispe. Hai ca nu-i rau pentru un blog – jurnal personal, cu 10 vizite pe zi. 😉
Refuz sa comentez asupra designului a trei bloguri din top 5, pentru ca probabil unii au uitat pentru ce categorie voteaza, sau poate, cine stie, au cazut victima simplitatii procesului si au impartit voturile la nimereala.
P.S. Le multumesc tuturor celor care au votat pentru acest blog. Sunteti oamenii cu cele mai bune gusturi posibile in materie de arta, frumos si design, si va iubesc atat de mult incat brusc ma emotionez si o lacrima imi mangaie obrazul. Sau nu.
1 martie in Canada. O poza si un citat fac mai mult decat 1000 de cuvinte inutile.
– You okay?
– Naw man. I’m pretty fuckin’ far from okay.
Nu-i asa ca va bucurati ca urasc demagogia si spre deosebire de restul romanilor canadienizati nu zic ‘eh, vremea e cam ca la noi’?
Azi am avut o mica sedinta la lucru. Trebuie sa dezvoltam un portal pentru clientii firmei. Am mai facut treaba asta si probabil ca daca ar fi bine puse la punct sistemul si comunicarea nu mi-ar lua mai mult de o saptamana sa le dau o prima versiune. Dar asta nu este posibil pentru ca firma la care lucrez e plina de retardati. Pe cuvantul meu de onoare, parca as lucra la Zoo. 
Parolele necriptate si redundanta maxima a bazelor de date sunt la ordinea zilei, insa nimic nu se compara cu perla pe care am auzit-o azi la sedinta. Un distins coleg de o prostie rara, avand aproximativ nivelul unui cercopitec cu encefalopatie porto-sistemica, si care ofteaza a greu de fiecare data cand trebuie sa faca ceva (mai putin sa se scobeasca in ureche cu o agrafa – ceea ce ii provoaca placeri ascunse probabil, ca o face in mod constant), intreaba de ce sa folosim username unic pentru fiecare client, ca putem merge pe perechea username-parola. Acum, nu trebuie sa fii un geniu sau macar in tema cu programarea, dar daca ai folosit macar asa, de bun simt, internetul, stii ca unicitatea usernameului e musai cam peste tot. Ce te faci daca, sa presupunem, doi useri au aceeasi parola si acelasi username? Astea sunt exceptii. Ghici ce, exceptiile astea intaresc regula. Plus ca nu e o filosofie sa faci o verificare de unicitate. Dar la cercopiteci totul se masoara in: o banana, doua banane, un mar, patru banane.
Seful de la IT a hotarat ca nu e cazul sa le cerem obligatoriu o adresa de mail la inregistrare, ca multora le e frica de spam si ca daca-si uita parola ne pot suna sa le-o resetam. Adica de ce sa facem lucrurile simple, daca le putem complica? Tipic romanesc. Chiar si in Canada. Cercopitecul mai sus amintit ofteaza oricum cand aude asta, desi nu intelege nimic.
Designul trebuie sa vina de la departamentul de Marketing. Si trebuie aplicat dupa ce a fost lansat portalul, pentru ca portalul trebuie lansat pana saptamana viitoare. Degeaba il fac civilizat in CSS ca sa fie simpla modificarea, daca designerii de la Marketing folosesc tabele. Sunt chinezi, saracii.
Lucrez deci la Zoo. La un Zoo de animale cu handicap mintal grav. 🙂
Ca sa inchei intr-o nota mai vesela, mi-a fost aprobata sponsorizarea Emiliei si deci probabil va avea viza pana in toamna.
Tocmai am mutat bazele de date de pe un server pe altul si iar a trebuit sa petrec o ora corectand diacriticele. Nu inteleg de ce WordPress refuza sa le salveze sub forma HTML si insista pe procaria aia de character encoding regionala.
Ok, strainatatea te timpeste, e oficial. Va puteti da seama de asta daca EU am ajuns sa scriu despre Eurovision. Eh, cand ai doar TVR International, esti la curent cu toate cacaturile. Niciodata nu am urmarit preselectiile sau respectiv concursul, dar anul asta stiu cine merge, cine nu merge, cine a fost descalificat, si de ce. Deci, concluziile, in caz ca nu stiati ce va asteapta:
Romania va fi reprezentata de o formatie cu o melodie caraghioasa cantata de vreo 5-6 insi in tot atatea limbi, din care cel putin 2 cu niste accente de-ti vine sa-ti smulgi genele cu penseta. Piesa pe masura concursului, probabil vor castiga.
A fost descalificat Marius ‘pulă verde’ Moga, ceea ce pe mine ma bucura nespus, pentru ca, in general, ma calca pe nervi. Ok, ok, am prins ideea, marele geniu dintre Carpati, destept foc si talentat, unic la fel ca si celelalte cateva mii de compozitori mai buni decat el. Si modest, frate. Dar nu ma bucur de descalificare doar pentru necazul Mogei, ci si pentru ca melodia cantata de Andra si Simplu (Simplu e doar ala care cu accentul ala oribil de-ti vine sa-ti smulgi genele cu patentul, sau toate maimutele care fac giumbuslucuri?), avea niste versuri tembele (mult mai tembele decat ale castigatorilor, daca va puteti imagina asa ceva!!!) si ritmuri orientalo-mioritice, care ma duceau discret cu gandul la manele. Probabil de aia era si preferata romanilor. Si sa nu uitam ca Moga reuseste sa-l distruga definitiv pe Vlad Tepes, prin versuri. Daca s-o fi obisnuit intre timp cu titulatura de Dracula, fostul domnitor al Ţării Româneşti s-ar fi zvarcolit in mormant daca toata lumea l-ar fi cunoscut acum si drept “Prince Charming” sau “My homie Dracula”.
Deci da, de fapt vroiam doar sa va zic cat de mult ma bucur ca nu ne reprezinta melodia asta. Nu mai stiu care scria pe blog ca Andra n-are tate si deci degeaba are voce, lucru cu care sunt perfect de acord atata vreme cat canta porcariile astea. Ce parere ar fi avut strainii despre Romania daca ar fi fost reprezentata de o scandura cu voce? Nici macar versul ala cu “I like the way you fuck me, makes me really really hot” n-ar mai fi salvat-o. Moga sucks. Piss out.
De ce s-a umplut internetul de ratati si retardati?
De ce scriu toti cu tz, sh, k si cu cratimele inlocuite cu ` sau ‘ (sau fara cratime)?
De ce insista in primul rand sa scrie, daca tot nu sunt in stare s-o faca in mod corect?
De ce isi fac blog cand doar fura de pe alte bloguri/site-uri?
Nu era mai bine cand un calculator costa cat 3-4 salarii si internetul prin dial-up – doar pe timp de noapte – $18/luna? Parca era mai liniste si mai mult bun simt pe web.
Nu e trist ca aceste comunitati online reflecta societatea reala…?
Tocmai se voteaza din greu la roblogfest si am realizat cu stupoare ca am fost sabotat. Nu stiu cine sunt admiratorii designului blogului meu propriu si personal (care design, intr-adevar este căcatul¹), dar a fost propus chiar de doua ori la categoria “Cel mai bun design”. Si pe aceasta cale vreau sa le multumesc sincer, doar ca:
1. Nu e blogul lui Runzu, cum speculează unii, runzu.com fiind doar domeniul pe care e hostat acest extraordinar blog;
şi
2. Voi păţi ca ăia cu 2 melodii de la Eurovision, la care publicul şi juriul au împărţit voturile şi n-au mai câştigat nimic.
Dacă vreţi să semnalaţi aceste greşeli responsabililor, v-aş fi recunoscător. Eu am căutat (cu ctrl+F) “contact” şi nu am găsit, aşa că am renunţat. Ia te uită că de la jumătatea postului am scris cu diacritice, ce interesant. Sunt curios ce ar avea Freud de zis despre asta.
____________________________
¹ – căcatul – articulat, este traducerea mot-a-mot al englezescului the shit. Adică ăl mai tare, care este. Je for president!
Muzeul de arta din Timisoara s-a redeschis dupa nu stiu cati ani de renovare. Si-a tras si site. E dragut desi e in flash. De ce ai face unui muzeu site in flash mi-e oarecum neclar… Ce-i drept, e cel mai frumos mod de a prezenta ceva, dar si cel mai putin functional. SEO cu flash se invarte in jurul valorii nule, ceea ce nu e un lucru prea bun cand vrei sa promovezi un muzeu. In fine, cei care au facut site-ul, binevoitori, au lasat treaba neterminata la meniul din footer:
Imi place la nebunie cand developerii si/sau designerii dau atata atentie detaliilor. Hm.