Blog

  • Review de filme

    Deci cum bine stiti sau nu, a venit frigul. Azi am avut frumoasa temperatura de -22°C multumita Windchill-ului, prescurtat la televizor WC, pe buna dreptate.

    Asa ca de cateva zile am inceput sa ne uitam la filme. Pentru ca am sarit ca romanii pe care in mod normal ii dispretuim si ne-am lat tembelizor mare, wide, HD si LCD cand ne-am mutat in noul apartament. Si pentru ca am primit un DVD player Philips care printre altele stie upconverting si are port USB 2.0, in care numa bagi stickul cu filmul (sau hard diskul extern) si pac te uiti la DivX upscalat.

    Asa ca am zis sa mai scot niste filme, ca un pirat ordinar. Si am vazut:

    The Bucket List – imi place Jack Nicholson si la un moment dat era genial, dar deja devine plictisitor cu acelasi tip de rol – mosul singur, sarcastic si rau la suprafara, dar de fapt cu un suflet bun. Morgan Freeman joaca si el super. Film bun, printre putinele din ultimii ani. Recomand.

    I Am Legend – povestea i-ar fi permis in mod normal sa fie un film care sa devina unul dintre preferatele mele personale ale genului, alaturi de Mad Max, Postman si chiar Waterworld, dar din pacate din nou efectele speciale sunt integral computerizate si arata ca dracu. Animale, monstri, totul pe computer. Penibil. Sper ca e doar o chestiune de timp pana cand le va reveni mintea la cap astora care fac filme si vor reveni si la costume si parti mecanice. Apogeul realismului cred ca ar fi la inceputul anilor ’90, cand efectele incepusera sa fie computerizate, dar nu se renuntase in totalitate la machete si costume – Terminator 2 si Jurassic Park ar fi exemple de filme cu efecte excelente. Revenind la I Am Legend, pe langa efectele de tot rahatul, scenariul are niste gauri uriase si multe lucruri nu se leaga. O poveste cu potential ruinata de oameni cretini. Iar Will Smith nu scapa atat de rapid de stigmatul printului din Bel Air si al muzicii sale de cacat de la sfarsitul anilor ’90, oricat de dur s-ar da acum. Si filmul nu m-as obosi sa-l revad.

    Juno – film recomandat de Emilia ca toti canadienii se dau cu curul de pamant pe la televizor ca actrita e din Nova Scotia. Usurel si dragut. Peste 6 luni nu voi mai sti exact despre ce a fost.

  • Flickr poliglotul

    “Szia Mitzul!
    Now you know how to greet people in Hungarian!”

    Screw you Flickr!
    I don’t care to greet Hungarians. Hungarians better fucking learn Romanian.

  • Bă cum trece timpul…

    Dragul meu cont de Hotmail a împlinit de curând frumoasa vârstă de 10 anișori și încă îl folosesc zilnic. Și da, încă mai am salvate câteva mailuri de atunci, cel mai vechi din 25 ianuarie 1998. De pe vremea Computer Clubului, Internet Cafe-ului și conturilor de dialup furate de Ovi de la studenții greci, dinainte ca toți cocalarii să știe ce-i ăla Internet și să aibă toți conturi de Yahoo! pentru “mess” și broadband pentru piraterie de filme. De pe vremea când încă se scria corect, cu cratime și fără “K”-uri pe mIRC, și paginile web erau HTML chior și urât și la începutul unora aveai un mic text care te ruga să ai răbdare că pagina are multe poze, în total 40KB și se încarcă greu. Ce mai vremuri… (faine).

    10 ani de Hotmail

    Păcat că am renunțat la contul de NetAddress, că ăla ar fi avut aproape 11 ani între timp.

  • Avem neeet!

    Avem din nou net acasa. Adica in noul apartament in care ne-am mutat acum o luna.

    Al mai mare si al mai tare (net).

  • Coșmarul matematic

    Alaltaieri iar am avut visul ăla. Îl am cel puțin o dată pe an, deși au trecut aproape 7 ani de când s-ar fi putut întâmpla.

    Merge așa:

    Se face că sunt la școală. Uneori în clasa pe care am avut-o în liceu, alteori în alte clase, alaltăieri pentru prima oară într-o clasă pe care nu am văzut-o niciodată. Uneori e atemporal visul, alteori se întâmplă în zilele noastre și nu știu cum se face că am terminat facultatea dar mai am de urmat ceva cursuri de liceu cu care am rămas dator. Și în aceeași situație sunt toți colegii mei, care inexplicabil au putut toți să fie strânși din toate colțurile lumii să vină la orele respective. Și mereu, dar mereu e vorba de ora de mate. Cu profa de mate din liceu. Și ne predă de fiecare dată geometrie sau analiză, niciodată algebră (probabil din cauză că algebra era singura bucată de matematică la care mă pricepeam și cu zecele sau nouăle din lucrarea de algebră scoteam și eu media 5-6 în liceu). Și invariabil ne pune să scoatem o foaie de hârtie și eu nu știu nimic. Bâtă. Nix. Zip. Cam ăsta e tot visul, nu are finalitate.

    Coșmar periodic. Mulțumesc doamna profesoară. Să te fută câinii cu metodele tale de predare că mi-ai nenorocit mediile în liceu și aparent încă mă bântuie amintirile.

  • Cum s-a făcut Habarnam actor

    Și cum stăteam ieri alatăieri și frecam menta pe la lucru, nu știu cum îmi amintesc brusc că în 2000 am făcut reclamă la Timișoreana. Adică din aia, pe bune, la televizor. Depănând acele frumoaxe amintiri cu Mihi pe mibo mi-a venit idee de a le și nota pe hârtie că am remarcat că în ultima vreme am memoria tot mai scurtă, adică se cam șterg informații vechi.

    Și uite așa se face că era o frumoasă zi de aprilie sau mai, în Anul Domnului 2000, și eu și cu prietenii mei eram flăcăi în floarea vârstei, la liceu. Și numai ce se face ora doișpe ziua și apare în pauză la noi în clasa Porodan, care experimenta pe la teatru în perioada aia (probabil să agațe gagici), că Bă, se face reclamă la Timișoreana la fabrica de bere și au nevoie de figuranți. Zis și făcut, ne luăm vreo 20 de inși din toate clasele și mergem la director să cerem învoire de la ultimele 3 ore ca să participăm la o acțiune de o importanță ieșită din comun a teatrului german. (more…)

  • Canada are vânturi

    Azi dimineață la 6 m-am trezit că duduiau geamurile de la vânt.
    Când am ieșit la 8:20 ca să plec la lucru am văzut următoarele:


    Copac cazut
    știți voi, click pentru mai mare pe Picasa

    Contrar așteptărilor, nu erau nici pompieri de față, nici poliție, nici salvări, nici televiziuni. Precis vor apărea toți pe la 10 și-și vor da în petec că cât de importanți sunt fiecare.

  • Nu vreau să cobesc, dar…

    …până acum nu pare să fie cea mai friguroasă iarnă din ultimii 15 ani.

    Pare chiar plăcută.

    Great success

  • 2008?

    Păi a cam supt până acum.

    De regulă încerc să fiu destul de optimist în perioada asta a anului, dar e o liniuță fină care delimitează optimismul de beția cu apă rece.

    Deci Revelionul, păi… în fine. Un grafic (click pentru mai mare):

    Revelioanele lui Je

    Tensiune maximă între personaje pe 1 ianuarie.

    Insomnia revine.

    2 ianuarie 2008, trezire la 7:40 (somn ~4h). Cafea, -13°C, lucru, cafea.

    Până acum un an minunat (linia fină dintre optimism și beție cu apă rece a fost trecută).

    P.S. La mulți ani!

  • Ultimul post pe 2007

    Bun gasit la a treia editie “Ultimul post pe 20xx”.

    Sperantele de anul trecut nu s-au implinit in totalitate. 2007 nu a fost la fel de bun ca 2006. Nu-i nimic, rau nu a fost oricum si 2006 e un an greu de egalat, dar 2008 poate ii bate pe amandoi.

    Va las cu niste poze de anul asta, pe care am reusit intr-un tarziu sa le scot de pe telefon (bluetooth ruleaza).

    La multi ani!

    BrebuSchnapsuleaGoodbye Suzuki PNKEmilia & SchnapsFurtuna de zapada (din metrou)
    Devtopia (aici lucrez)Toronto Downtown (vis-a-vis de unde lucrez)Blocaj TTCBlocaj TTC 2Blocaj TTC 3