Acum câteva zile a fost Emilia la optometrist. Fiind asigurat de angajator am avut acoperire de $400. Și-a luat ochelarii, am trimis cererea online, comod, de acasă, iar în 24 de ore am avut toți banii direct în cont. Fără nici un fel de birocrație și fără să le trimit facturile prin poștă sau măcar niște scan-uri acolo. Pe încredere. Singura condiție este să păstrez facturile timp de 1 an, în caz că apar ceva dubii.
Acum 4 luni am luat prin ai mei un teren lângă Timișoara. Printr-o pilă la Consiliu au reușit să preconizeze finalizarea tranzacției cândva în luna mai. În mod normal dura până prin septembrie.
Normal, o tranzacție de $400 nu se compară cu adevărat cu una de zeci de mii de euro, dar totuși nu pot să nu-mi imaginez cam prin câte vizite la sediul asiguratorului, nervi și birocrație aș fi trecut dacă mi-aș fi comandat aceiași ochelari în România până să-mi recuperez banii. La fel cum nu pot să-mi imaginez că o tranzacție imobiliară ar dura aici mai mult de câteva zile.
Concluziile le trage fiecare. Problema e că personal nu prevăd vreo îmbunătățire a serviciilor din România vreodată. Când, să presupunem că dispar pilele, șpăgile și nepotismele de zi cu zi, și serviciile românești vor ajunge la nivelul actual al celor din țările civilizate, cam la ce nivel vor fi serviciile din țările respective? Mă întreb…
Bonus: un prieten a început să-și deschidă o firmă în România prin septembrie. A deschis-o cândva anul ăsta. Aici o deschizi în câteva ore, prin telefon. Și fără pile.
