De azi într-o lună voi fi însurat. Si va trebui sa mi va adresati cu “domnule”. E corect “mi va adresati”?
Nu prea aveam chef de scris initial, dar cheful vine scriind, asa ca va voi relata niste chestii legate de acest eveniment, petrecute in decursul saptamanii trecute.
Am fost sa-mi iau costum de mire. Nu stiu de ce atunci cand te insori parca nu e suficient ca te legi -teoretic- pe viata de o anumita persoana. Nu, trebuie sa stie toata lumea chestia asta, chiar si cei care nu te cunosc, si in loc sa te compatimeasca trebuie sa faca misto de tine. Pentru a asigura acest lucru au fost inventate mamele si miresele. Mamele si miresele au tendinta de a-i imbraca pe miri ca pe niste papagali. Asta bineinteles daca papagalii s-ar imbraca. Vroiam sa zic ca ii imbraca in asa fel incat imbracamintea lor sa semene cu penajul papagalilor. Am vazut chestia asta in repetate randuri, am vazut miri imbracati in costume roz, am vazut miri cu camasi de pirat (gen Seinfeld), si cate si mai cate. In orice caz, cu mine nu le-a mers. Nu le-a mers domnule, si cu asta basta. Decat partial. Trebuie sa port lavaliera cu camasa speciala (nu de pirat). Dar cu costum negru. Apoi imi iau outfitul cu chimesa neagra si cravata rosie. Pai nu? Pai da.
A-anyway, coundown pana la nunta. Mai sunt:
P.S. Tocmai am realizat ca o camasa de pirat ar fi putut fi amuzanta.
Arrrr! Get lost, ya scurvy cur, before I cuts ye to pieces.