Azi Emilia si cainele au reusit sa ma scoata din sarite.
Mai intai s-au hotarit ei ca e cazul sa se perieze. Dar nu oriunde, ci la masa din bucatarie. Animalul s-a urcat cu labele din fata pe masa, Emilia i-a permis, si mi-au spart unul din cele doua pahare de colectie Coca-Cola ramase intregi. Am reusit insa sa ma calmez.
Dar ceva in tonul vocii mele l-a convins pe Schnaps sa se pise in exclusivitate pe covor, parca sa-mi faca in ciuda. Toate scutecele canine programate pe ziua de azi sunt impecabil de curate.
Dupa vreo ora-doua, Emilia l-a luat in pat. Unde l-a tinut pana nu l-a mai tinut vezica. Si si-a dat drumul. Pe perna mea ortopedica de burete. Am crezut ca-i uşâd. Nu i-am uşâs. Încă.