Prima oară când am avut gagică de ziua îndrăgostiţilor a fost prin ’98. Phuai, eram cel mai tare.
Anul următor (sau în 2000, chiar nu mai ştiu) am fost cu un coleg la un suc, pentru că eram singurii fără pereche. Chelneriţa a făcut băşcălie de noi, bineînţeles.
În 2001 a fost oribil pentru că i-am dat unei alteia papucii cu câteva zile înainte, că citisem pe net că dacă tipa e deranjată psihic nu e bine să o laşi baltă de sărbători sau de ziua ei, iar ziua ei se apropia cu paşi repezi. Am uitat de Valentine’s day (greşeala mea) şi a trebuit să asist la o scenă penibilă cu istericale în public.
În 2002 eram deja om la casele mele (de fapt în devenire), da’ dumneaei avea examen. Ca atare i-am luat o cutie de Rafaello şi un trandafir, mie vreo 2-3 beri, iar în timp ce ea mânca dulciuri şi învăţa, eu m-am îmbătat muci şi m-am culcat.
Nu mai ştiu ce a fost în 2003 şi 2004, dar într-unul din ani eu am fost la ski iar ea avea examen.
În 2005 n-am făcut absolut nimic. Din cauza experienţelor menţionate mai sus, am renunţat la sărbătorirea zilei ăsteia.
Anul ăsta vreau să rezum totul la rândurile astea şi poza de mai jos.
Oare să zic măcar un “Happy Valentine’s day”, sau să reneg definitiv sărbătoarea asta de căcat, importată de la porcinele capitaliste?
Comments
3 responses to “Valentine’s day”
toata lumea are boala pe valentine’s day anul asta vad… 🙄
te sfatuiesc sa arunci macar un “happy valentine’s day” 🙂
daca n-o sa zici, cu siguranta o sa o iei pe coaja. daca o sa zici, probabil ca tot se va gasi ceva de comentat 😛
Dap, probabil că a fost destul de inteligent din partea mea. Thanks. 🙄