Început de weekend

Azi dimineață m-am trezit devreme și am sărit ca ars din pat – nu a sunat telefonul. Buimac, mă uit la ceas – 7:40, exact când ar fi trebuit să sune. Ca atare am țâșnit în baie, am pus pastă pe peria de dinți care în mod ciudat a și pornit (cu Pulsar-urile cum ți-e norocul – unele nu-și mai dau duhul, altele, ca asta, cedează după o saptămână), și în timp ce periam mă gândeam – Bă, ce am făcut?

Ultimul lucru pe care mi-l aminteam era că mă uitam la Letterman. Trebuie că am adormit la televizor, pe care l-am stins ulterior cândva noaptea, și am omis cu desăvârșire să pun telefonul să sune.

Am lăsat periuța din mână și m-am spălat pe ochi. Ce am azi de făcut, oare am terminat usercontrolul ăla la care lucram ieri? M-am dus să mă conving că încă sunt în grafic cu timpul, de data asta căutând telefonul care zăcea liniștit în buzunarul blugilor. Da, e 7 patruzecișiceva. Hopa. Sat. Adică sâmbătă. Și mai e și long weekend. Ceasul meu intern m-a trezit la ora corectă, dar nu în ziua care trebuia. Fail. Înapoi la somn.