Inapoi in Nord

Am revenit. Nu am apucat insa sa scriu pentru ca am avut de lucru de mi-a ajuns.

M-am trezit vineri dimineata la 3, am trezit nevasta, ne-am urcat in taxi si la 5 urcam intr-un avionas cat un microbuz care ne ducea la Newark, NJ. Din momentul in care am atins solul american mi-am dat seama ca e cu totul diferit fata de Canada, contrar asteptarilor. In primul rand am aterizat la terminalul gresit, iar a ajunge la terminalul unde ne astepta Iulian a fost o intreaga aventura. Iulian e din Brasov, si-l cunosc de 3 ani de cand am lucrat impreuna la Netvisibility. A venit acum aproape un an in State cu un master, si sta in Bloomfield (30 de minute distanta de NYc) cu prietena lui Alina. La ei am dormit.

Fara sa pierdem vremea, la 10 dimineata eram in Manhattan. Nu imi amintesc sa ma mai fi impresionat vreun oras atat de mult ca New Yorkul – e jegos, haotic si kitschos, si in acelasi timp impozant si frumos. Contrastul dintre luminile, inghesuiala si galagia Times Square-ului, mizeria din metrou si serenitatea Central Parkului este extraordinar si din cate am vazut pana acum, unic. Si dup-aia mai sunt si gropile.

Din pacate vremea nu a tinut cu noi in prima zi, dar nu ne-am dat batuti si am vizitat WTC Memorial Site, Wall Street, Madame Tussaud’s (unde m-am intalnit cu Jessica) si Ripley’s Believe It Or Not. Noaptea ne-am m-am facut pulbere cu whiskey-ul luat de la duty free cu Iulian si colegii lui de casa, am depanat amintiri, am mancat si am pus putin tara la cale.

Sambata a fost insa frumos si am mers la Empire State Building, unde am stat vreo 2 ore la coada. Dar a meritat. Apoi am mers prin Madison Square, pe Broadway, si ne-am odihnit putin in Central Park. Acolo mi-am amintit de obiceiul luatului pietrei in gura cand ajungi intr-o tara in care nu ai mai fost, asa ca am gustat niste pietricele ceea ce a dus la o foarte interesanta discutie despre urina de veverita. Dupa care am luat-o inapoi spre Bloomfield.

Duminica stiam deja suficient de bine orasul incat sa ne descurcam fara ghid, asa ca gazdele noastre au ramas acasa. Am mers pana la South Ferry de unde se ia vaporul pana la statuia libertatii, dar ploua, asa ca am hotarat sa vizitam Met-ul. Din pacate dupa nu foarte multa vreme s-a inchis si va trebui sa-l revizitam data viitoare. Am petrecut restul zilei prin Central Park, in jurul Rezervorului, pe la Rockefeller Center si pe strazi in general.

Luni a fost in sfarsit ziua in care am ajuns la Statuie. Impresionanta. Am urcat in statuie? Nu. Nu se mai urca decat pana la un balcon si numarul biletelor e limitat. Din cate am citit insa, din statuie se vedea doar intrarea in port, nu skyline-ul newyorkez care de altfel se vede perfect de pe Liberty Island. Restul zilei l-am petrecut pe drumuri si la cumparaturi.

Ultima zi nu a fost lipsita de peripetii, era sa pierdem inclusiv avionul ca ne-am incurcat in trenuri.

In concluzie, New Yorkul e superb. Daca aveti ocazia, nu ezitati.