N-aș zice că sunt un fan declarat al genului SciFi, de fapt Alien e cam singura serie care mi se pare mișto, dar nu aș refuza niciodată un film postapocaliptic. E ceva care mă atrage la societatea care se formează după cataclism, la felul în care oamenii se barbarizează parcă natural atunci când nu-i mai ține nici o autoritate în frâu, la felul cum ajung să prețuiască resurse pe care le considerau atât de comune încât nici nu le dădeau importanță. M-aș uita la Mad Max de oricâte ori aș avea ocazia, mi-a plăcut chiar și Waterworld, iar Postman e unul dintre filmele mele preferate. Chit că nu-mi prea place de Kevin Costner.
Prima oară am văzut Postman la Straja în 1999. Și mi-a plăcut. Apoi l-am revăzut la televizor. Al dracului de lung. Reviewurile spun că e un film destul de prost, iar criticii zic că nu se compară cu cartea. Așa că din curiozitate mi-am cumpărat-o și eu ieri. Am citit 100 de pagini și n-o pot lăsa din mână, e genială. Singura temere pe care o am este că atunci când o voi termina s-ar putea să constat și eu că filmul e tare prost.
Pentru cei curioși, câteva capitole.
29.08.08 edit: Am terminat. E buna cartea, foarte mișto scrisă. Și filmul e bun. Filmul e bazat doar foarte vag pe povestea din carte, deci nu pot fi comparate cu adevărat. Retardați criticii. Ta-daaaa.
Comments
2 responses to “David Brin – The Postman”
credeam ca tu citesti doar cutiile de detergenti cand te caci 🙄
Cutiile de detergenți devin repetitive după o vreme.