Ca fideli cititori ai prezentului blog, sunt convins că aveți curiozități morbide legate de ceea ce se întâmplă cu el și ce vreau să zic cu cenzura. Ei bine, vă voi explica, cu acordul Emiliei, ce s-a întâmplat. Eu, porc din naștere, am abuzat de drepturile pe care mi le oferea prietena devenită soție de atâția ani, și de la maimuțăreli bete cu chelnerițe, obicei acaparat încă din fragedă pruncie când mă îmbătam cu bere brună în primul irish pub din vestul țării, am postat treaz fiind despre cutărescul subiect și pe blog. Ceea ce ar fi putut fi (și probabil a fost) interpretat greșit de către voi, nemernici cititori. Ceea ce la rându-i a dus la deranjul evident și perfect întemeiat al numitei mele neveste, care mi-a dat-o pe aia cu “omul îți dă o mână și tu îi iei și piciorul” și pe aia cu “timpul trece, pietrele rămân”, precum și multe alte perle de înțelepciune transmise din bătrâni.
Ei bine, ca să clarificăm lucrurile, treaba stă în felul următor: eu sunt norocosul ăla pe care vă e ciudă vouă, băieților, că după ce că am soție mișto, am și libertatea unui burlac, în limita bunului simț firește (alcool, venit dimineața acasă fără să anunț cu 3 săptămâni în prealabil, mers cu băieții la striptease, sărit cu parașuta, etc.), și sunt nemernicul ăla pe care-l urâți voi, fetelor, că e o influență nefastă și le dă idei cretine de rebeliune prietenilor/soților voștri.
Și după ce am discutat în repetate rânduri cu Emilia despre această problemă am ajuns la un compromis: eu nu mai scriu despre gagici, ca să nu se înțeleagă greșit, și nu mai fac glume de tip “in Soviet Russia blog reads you”, iar ea nu îmi va mai citi blogul decât când simte nevoia să se enerveze.
Și totuși, cum se vede și în headerul blogului, big sister is watching and is not very amused. 😀