Habarnam e cool, nici nu se discută. Toţi care au citit cartea asta în copilărie şi-o amintesc. Doar că, cu toate că şi lor li se părea personajul lui Nosov cool, mulţi au optat pentru alte modele. În loc să-l urmeze pe antiheld-ul tipic, care întruchipează lenea, misoginismul, minciuna şi dezinteresul pentru obiecte şi/sau locuri, dar care în acelaşi timp reprezintă sinceritatea şi lipsa răutăţii umane, au decis că e mai bine să urmeze eroi gen Harap Alb sau Făt Frumos, care luptă pentru o cauză proprie, considerată de ei nobilă, plini de mândrie arogantă şi ipocrizie, şi care calcă şi pe cadavre pentru a-şi atinge ţelurile măreţe. Ăştia cică sunt băieţii buni prin definiţie.
Eu unul vreau să cred că sunt măcar puţin un Habarnam.
