Bun gasit la a treia editie “Ultimul post pe 20xx”.
Sperantele de anul trecut nu s-au implinit in totalitate. 2007 nu a fost la fel de bun ca 2006. Nu-i nimic, rau nu a fost oricum si 2006 e un an greu de egalat, dar 2008 poate ii bate pe amandoi.
Va las cu niste poze de anul asta, pe care am reusit intr-un tarziu sa le scot de pe telefon (bluetooth ruleaza).
La multi ani!
…a venit de la mtx.
Noroc cu tagul, ca de scris nu mai prea am inspiratie. Ce vreti ba, blogul are aproape 2 ani. O sa-mi revina inspiratia peste o luna cand plec iar in Canada si o sa am de ce sa ma pling. 😛
Deci, va prezentez:
DESKTOPUL
Leapsa n-o mai dau nimanui, ca nu mai am cui.
…spre disperarea mea. Fan inrait Indiana Jones inca din frageda pruncie, am asteptat cu nerabdare partea a patra a trilogiei de prin 1997, cand aparusera primele zvonuri. Intre timp insa au aparut noile Star Wars care au facut ca cea mai tare trilogie a tuturor timpurilor sa pice pe locul 2, dupa Indiana Jones. Probabil ca se va reface clasamentul dupa aparitia Indiana Jones 4, in 2008.
Nici un actor din primele 3 filme se pare ca nu revine, in afara de Harrison Ford, si poate Karen Allen (care oricum sucks, si oricum e doar un zvon). Nici urma de Sean Connery, John Rhys-Davies sau Denholm Elliott (ar fi si cam greu, dat fiind faptul ca a murit in 1992).
Sper ca filmul sa nu fie dezastrul care cred eu ca va fi, desi singura poza oficiala lansata pana acum, in intreaga ei tristete, ne zice ca viitorul e sumbru si ca probabil subiectul filmului va fi o cearta intre 2 mosi intr-un parc pentru o partida de 66. Sau de rummy.
Azi a fost prima expoziție a Schnapsului. Frezat și aranjat, dar mai ales adormit a luat-o la ora 7 dimineața spre Lugoj. Când a ajuns acolo atât era de fascinat de multitudinea de câini încât a confundat piciorul subsemnatului cu o budă și s-a ușurat vreme de câteva fracțiuni de secundă. După care a primit un șut în fund, firește.
Ne-am luat numărul și ne-am dus la ringul de terrieri, unde Mr. Flocea s-a întâlit cu un frate de-al său (care avea însă ceva de împărțit cu el și deci s-au înjurat în permanență). Din punctul nostru omenesc de vedere stăpânii acestui frate erau cei mai ok, restul având niște fițe și rășini demne de Mihaela Rădulescu, dragă, `țelegi? Bieții lor câini erau aranjați cu spumă și fixativ mai ceva ca pudelii (nu că aș avea ceva cu pudelii, zuza, doar că pur și simplu nu le faci așa ceva unor terrieri), iar ei aveau niște mine atât de serioase de zici că ar concura cel puțin la mondialele de șah.
Am intrat în final în ring și Mr. Flocea a luat Excelent, din păcate fără RPJ, dar nu e rău pentru o primă prezentare. Ne vedem în august când ne mai crește părul.
Ce-i cu toți câinii ăștia?
Ultimele retușuri (nu ne place, clar)
Ne expozăm
După expoziție, o binemeritată murdărire în mocirla creată de ploile din ultimele zile.
1 martie in Canada. O poza si un citat fac mai mult decat 1000 de cuvinte inutile.
– You okay?
– Naw man. I’m pretty fuckin’ far from okay.
Nu-i asa ca va bucurati ca urasc demagogia si spre deosebire de restul romanilor canadienizati nu zic ‘eh, vremea e cam ca la noi’?
Azi am fost sa aplic pentru o carte de credit. Am tot oscilat daca sa-mi fac acum sau mai tarziu, dar dat fiind faptul ca Paypal mi-a suspendat contul cand am vrut sa donez pentru Wikipedia pentru ca nu aveau nici un numar de carte de credit de la mine (desi aveam bani in cont), chestia asta a devenit mai mult sau mai putin necesara.
Pe de alta parte, azi dimineata am primit un șut în cap de la Emilia, care mi-a comunicat ca a ajuns la concluzia ca ea nu vrea sa vina in Canada, ca uite ca nu stiu care o duce bine in Romania, si nu stiu care are salariul de 30 de milioane, si nu stiu care absolventa de facultatea pulii mele (nici nu stiu ce, dar scoala de balet oricum), are 20 de milioane, etc. Eu unul stiu ca nu prea are cum sa fie asa. Si chiar daca e asa, mie nu-mi garanteaza nimeni acelasi succes. Acum ma simt ca Sisif.
Apoi am fost un pic pe Queen Street (cea mai misto strada din Toronto), unde am dat o tura prin magazine si mi-am mai luat niste tricouri.
Queen Street West
Cafe Crepe, care arata ca un diner din anii ’50 in interior si care vinde cele mai bune clatite. Ever.
Apoi m-am intalnit cu Istvan si un prieten de-al lui, absolvent de teologie, rocker si chitarist all in one, 😛 cu care m-am plimbat prin cartierul chinezesc si am stat la povesti intr-o cafenea. Si asta a fost sambata asta.
Acum ascult noul album Meat Loaf, recomandat de Mihi. Nu e rau de loc.
P.S. Scuze de calitatea pozelor, sunt facute cu un aparat de cacat.
Iar n-am castigat nimic la loto. Mai incercam la anul.
M-am jurat de mii de ori, mai razand, mai plangand
Ca am sa fug de dragoste ca de pacoste
Si credeam ca eu n-am s-o patesc
Cum am putut sa m-amagesc… 😀
Si totusi, mai exista o sansa (sau, din nou, ma amagesc?):
 |
 |
| 1999 (betie crunta) | 2006 (nunta) |
