Blogu' lu' pește

Category: Scrise

  • Never a Dull Moment

    Conform wikipedia sunt vreo 3 filme cu titlul ăsta, plus două albume de muzică. Ei bine, cam așa e și viața mea în Toronto când trece iarna. În fiecare zi se întâmplă câte ceva, dar leneș cum sunt, cam uit să relatez noutățile. Azi dimineață de exemplu am întârziat la lucru (știu, știu) din cauză că am stat blocat în metrou în stație vreo 10 minute ca să se uite toată lumea cum o cucoană pe la vreo 130 de kile îl înjură și-l împinge dintr-o parte în alta a peronului pe un tânăr de vreo 60 kg cu moacă de drogat. Nu știu de la ce a pornit altercația, cert e faptul că nebuna încerca evident să-l provoace s-o pocnească, conștientă fiind că poate juca oricând cartea sexului sau a rasei.

    Pentru că am uitat să vă zic, ea era neagră și el era alb.

    El s-a purtat însă conform normelor de bun simț (dacă îi era frică de ea sau de reacția celor din jur, nu știu), și doar înjurând-o (fără să urle ca din gură de șarpe precum nebuna) a încercat s-o evite pe cât posibil. Ba chiar s-a urcat înapoi în metrou preferând să mai mearga o stație decât să riște să degenereze cearta.
    (more…)

  • Căcatul la lucru

    Bă nu știu ce noroc am și eu, dar se pare că în fiecare companie în care lucrez trebuie să fie câte un dobitoc care comite murdara faptă zi de zi în buda comună.

    Nu e vorba că sunt pudic, dar sunt clar obsedat de curățenie (a nu se confunda cu ordinea), și nu pot concepe cum poți să-ți faci un obicei din a te căca într-un loc public. Totul cred că mi se trage din grădiniță/școală, unde lipsa hârtiei igienice transforma orice obișnuită căcare într-o memorabilă aventură. Chestia asta m-a făcut să fiu genul de om pe care dacă-l tăia iremediabil, să se învoiască de la profesori și s-o întindă acasă sau la prietenii care locuiau prin apropiere ca să rezolve problema. Oricum, ar fi fost cel puțin ciudat să mergi să te caci la școală în timpul liceului, într-o budă de 10mp înghesuindu-se aproximativ 30 de hăndrălăi ca să fumeze în fiecare pauză pe ascuns.

    (more…)

  • Epifania zilei de miercuri

    Cum am fost plecat într-o minivacanță (despre care va urma să scriu în câteva zile), m-am întors cu ceva haine jegoase care au necesitat spălare.

    Poate știți, poate nu, dar până pe la 24 de ani mi-a spălat maică-mea hainele, după care această îndeletnicire i-a revenit nevestei, și deci eu habar nu aveam cum se spală. Cu atât mai puțin să folosesc o mașină de spălat. Dar nevoia te învață, și studiind cu atenție etichetele fiecărui articol vestimentar am mai aflat și eu câte ceva despre spălatul rufelor. Cum că de exemplu negrele și coloratele se spală în general cu apă rece, iar albele cu apă caldă, fiecare evident cu altele de aceeași culoare sau culori asemănătoare. Ca să nu am surprize eu le spăl pe toate cu apă rece și le usuc la temperatură medie. Albele cu cele gri și negrele cu coloratele.

    Romanii sunt traditionalisti - taie porcul ca stramosii, spala rufele in rau si se sterg la cur cu frunza de brustureEi bine, azi în timp ce puneam hainele la spălat și așteptam să se umple mașina cu apă (pentru că într-o încercare anterioară le pătasem pe toate turnând detergent lichid și balsam pe ele înainte de a se umple cuva cu apă) am citit ceva pe sticla de balsam. Și anume că se toarnă ori în compartimentul de balsam (în cazul în care mașina e prevăzută cu așa ceva), ori direct în apă la ultima clătire. Chiar mă miram cum naiba cel mai concentrat balsam îmi face hainele să miroasă doar discret de tot, deși pun de 3x doza recomandată în cuvă când încep să spăl. Ei bine, se pare că după ce puneam eu balsamul, hainele mai erau clătite de două ori.

    Până la urmă am făcut totul ca la carte (în sfârșit), și am realizat ce nasol e să nu ai mașina de spălat în baie. Pentru că automat nu mai ești la curent cu ambalajele detergenților, pe care dacă ai avea mașina în baie le-ai citi fie că vrei fie că nu vrei atunci când te caci.

  • România amăruie

    Bine v-am regăsit în 2009 și “La mulți ani” cu întârziere.

    Sâmbătă seară m-am reîntors pe tărâmuri canadiene, cu vreo 4kg mai greu după aproape 3 săptămâni petrecute în România. Am avut ceva aventuri pe drumuri cu întârzieri și zboruri pierdute, dar totul e bine când se termină cu bine.

    Deși unii dintre voi poate s-ar aștepta la un post mai amplu după o pauză atât de lungă, voi încheia succint, pentru că vacanța asta mi-a lăsat un gust destul de amărui (în afară timpului petrecut alături celor dragi) și nu aș vrea ca primul post pe 2009 să fie unul negativist. 😀

    2009 va fi un an al schimbărilor pentru noi, și am început să punem cap la cap planurile, încetul cu încetul conturându-se ceva un pic mai concret decât până acum. Ca atare strângem din buci și cu capul înainte sărim într-o nouă aventură!

    La mulți ani!

  • Vai de n(v)oi

    Dap, se pare că au câștigat comuniștii.

    Faptul că poporul român e incorigibil e deja laitmotiv pe blogul meu.

    Câteva previziuni:

    În maxim un an vom avea:

    – Năstase pe toate posturile, Geoană undeva în obscuritate, eventual cu un rol de marionetă;
    – Revenirea baronilor locali, cu precădere la olteni și moldoveni;
    – Cel puțin un ziarist bătut măr.

    Bet you’ll vote next time hippie.

    L.E. Se pare că n-am înțeles eu exact cine ia mandatele și cine ia puterea. Revin cu updateuri odată ce am înțeles procedeul.

  • Antireclamă electorală

    Din click în click am ajuns pe un site pesedist, care face antireclamă guvernării PNL-PD.

    Și vă voi înșirui câteva argumente ale lor împotriva acestei guvernări. Argumente care mie mi se par infantile și penibile, dar care din păcate sunt convins că prind la prostimea românească.

    Deci.

    „Succesul” cotei unice: beneficii pentru 5% din populația României.
    (more…)

  • Una-alta despre zgârcenie

    Sunt conștient că la un moment dat eram destul de zgârcit. În copilărie de exemplu strângeam de bani de mama focului și îi dădeam împrumut doar cu dobândă. În liceu îi împrumutam pe prieteni dar prima întrebare era “când mi-i dai înapoi“? Apoi în facultate am început s-o las mai moale cu banii, iar odată cu primul job mi s-a dus și zgârcenia.

    Și atunci am realizat de unde mi se trăgea – aveam orgoliul prea mare să le mai cer alor mei bani, dacă rămâneam fără mai bine “făceam foamea”, și cum nu aveam de gând să renunț la bere, vodkă, țigări sau la un upgrade la RAM, aveam grijă să nu rămân fără lichidități. Odată ce am început să lucrez nu am mai depins financiar de ai mei și ca atare am început să și cheltui. Nu sunt chiar mână spartă dar nici nu mă uit de două ori înainte să dau banii pe ceva ce îmi place, iar pe excursii și cărți dau și ultimul cent că așa am fost învățat. Și am fraților o colecție impresionantă de cărți tehnice, mitologie, istorie, enciclopedii, deși nu mă omor cu cititul de beletristică. 😀

    (more…)

  • Da’ eu cu cine votez?

    Nu știu dacă pot vota din Canada la alegerile astea, momentan îmi e neclar (și mărturisesc cu o urmă de rușine că nici nu m-a interesat prea tare subiectul), dar iată băi mucilor (și aici nu mă refer la voi, stimați cititori abonați, ci la ocazionalul cititor mâncător de rahat mici PeSeDiști), că se poate vota pentru cineva și din convingere personală, nu doar pentru pomeni sau doar așa pentru a fi anti-altcineva.

    Am făcut testul de pe www.testvot.eu iar rezultatele nu mă surprind deloc.

    Eu cu cine votez?

    Ia spune, tu cu cine ar trebui să votezi?

    Notă: întrebarea le e adresată cititorilor abonați și celor care au un rest de integritate morală (indiferent de culoarea politică), nu celor care îi votează pe ăia care dau pomana cea mai consistentă sau fac promisiuni populiste (Uraaa! Uraaa!), rugându-se apoi ca micii să fi venit și cu alifie, nu doar cu muștar, în cazul în care câștigă aleșii lor alegerile.

    LE: Mai știți piesa asta? Recunosc că mi-a plăcut campania de acum 4 ani, mai ales că ne-am implicat și noi acolo un pic. 😉

  • Email forwarding: Ghidul tembelului

    După cum bine știți, nu prea agreez forwardurile. Și nu ar fi neapărat o problemă, sunt major și vaccinat și știu să-mi creez reguli ca să virez tipul ăsta de mesaje direct în folderul de spam. Ceea ce mă enervează însă la culme e nesimțirea cu care cei care trimit mizeriile astea publică toate adresele pe care le au. Adică foarte frumos, le bifează pe toate și le adaugă nonșalant în câmpul TO.

    Ei bine dragi tembeli, în cazul în care ajungeți să-mi citiți blogul, lăsați-mă să vă arăt cum se dă un forward de bun simț.

    Pentru exemplificare voi folosi interfața Yahoo! Mail, pentru că se pare că 90% dintre români folosesc acest serviciu. Ca fapt divers, eu nu sunt unul dintre ei.

    (more…)

  • Despre joburi și CV-uri

    Am început să lucrez acum vreo 4 ani. Nu terminasem încă facultatea, dar s-a ivit o oportunitate născută cum altfel, din lene.

    Într-o seară de vineri în luna aprilie nu am avut chef să învăț la olandeză (am făcut 2 ani cursuri), ca atare sâmbătă dimineața încercând să mă eschivez de la test, am mințit că am învățat din greșeală lecția imediat următoare. Proful de olandeză, Hub, care de fapt e belgian, a zis că nu e nici o problemă, să merg cu el la o țigară afară și să discutăm lecția până termină ceilalți testul. Materialul era ceva despre aeronautică, și în timp ce fumam, oarecum în context cu tema lecției, Hub m-a întrebat “Auzi, dar tu te ai cu calculatoarele, nu?”.

    (more…)