Category: Jurnalul lui je

Păi a cam supt până acum.

De regulă încerc să fiu destul de optimist în perioada asta a anului, dar e o liniuță fină care delimitează optimismul de beția cu apă rece.

Deci Revelionul, păi… în fine. Un grafic (click pentru mai mare):

Tensiune maximă între personaje pe 1 ianuarie.

Insomnia revine.

2 ianuarie 2008, trezire la 7:40 (somn ~4h). Cafea, -13°C, lucru, cafea.

Până acum un an minunat (linia fină dintre optimism și beție cu apă rece a fost trecută).

P.S. La mulți ani!

Astăzi am întârziat la lucru. 20 de minute. Am pierdut autobuzul care mă duce la metrou și a trebuit să-l aștept pe următorul. Și ce-are a face cu Revelionul? vă întrebați. Păi nimic, doar așa ca fapt divers, am întârziat.

Și ca în fiecare an, nu am idee ce voi face de Revelion. Anul trecut eram pe cale să mă arunc de pe un pod după Revelionul frumos petrecut în Toronto. Sperând ca anul ăsta să nu se repete experiența, am întrebat de curiozitate ce fac colegii la cumpăna dintre ani. Și am aflat, cu o oarecare stupoare, că pentru ei spre deosebire de noi noaptea de Revelion nu e mare lucru. Adică nu au nici un plan pentru anul ăsta, și nici de obicei nu au nici un plan, ori merg la câte un chef pe la cineva pe acasa (chef = joc de cărți și băut de bere), ori la altul organizat în centru de primărie, ori pur și simplu stau acasă. Oricare opțiune ar alege-o oricum se culcă înainte de ora 2. Și atunci cum să-mi satisfac spiritul balcanic care mă îndeamnă la băut de tărie în cantități sticlice, scandal, dat cu petarde, toate până e zi din nou, pe 1 ianuarie, și din tembelizor urlă clasicul concert clasic de la Viena? Grrrrrrr!

Desi nu e doar a doua oara cand am insomnii de cand am blogul, e a doua oara cand scriu despre asta.

M-am culcat la 1, Emilia tusea, m-am foit, m-am coit, am adormit la 4. La 7:50 m-am trezit.

O noua saptamana a inceput. Mirific.

Dat fiind faptul ca ma aflu intr-o adevarata frenezie inspirationala, continuam si astazi cu un post.

Pentru ca ploua si e urat, se pare ca jumatate din colegii de la lucru s-au decis sa lucreze astazi de acasa, ca atare biroul e aproape gol, si eu pot sa frec menta linistit.

Sa va povestesc despre cum am venit azi la lucru. M-am trezit ca de obicei pe la 7:40, cu nelipsitul snooze pana la 8 fara 10, la 8:10 eram in autobuz, la 8:20 in metrou. Urasc transportul in comun, desi e mai curat ca la noi si mult mai bine pus la punct.

Dar azi de exemplu s-a pus langa mine in metrou o rusnaca cu fata rosie care duhnea a vodka la ora 8:20 de nu puteam respira. Nu mai simtisem mirosul ala infect de vodka de tip buna-dimineata de cand fusesem obligat sa stau in prima banca prin clasa a 11-a, si proful de istorie emana aceleasi imbataoare miresme. Si chiar nu-mi era dor. M-am invartit, m-am sucit, mi-am tras gulerul peste nas, ce vorbesti – nici un efect. Putea dom’le, putea ca un betiv intrat in descompunere. M-as fi ridicat sa ma mut, dar deja era atat de plin metroul incat daca ai fi vrut sa te besesti nu ar fi avut loc sa iasa gazele. Am suferit cateva statii bune, si cand in sfarsit a coborat betica, s-a asezat langa mine o monstruozitate canadiana, ceva gen Godjira dar cu par de King Kong, care efectiv m-a strivit de geam.

Cand in sfarsit am ajuns la destinatie si am iesit din metrou am nimerit – ca in fiecare zi de altfel – in cireada de oameni care merge asemenea mie la scarbici. Toate culorile, rasele si natiile lumii conglomerate intr-o turma de bovine care tropaie pe scarile statiei de metrou. Unii mai grabiti, altii plictisiti sau adormiti, dar toti absolut deplorabili si lipsiti viata din punctul meu de vedere. Orasele atat de mari si inghesuite nu sunt pentru mine. Mi se pare o corvoada sa locuiesti undeva unde iti poate lua mai mult de 60 de minute ca sa ajungi din punctul A in punctul B motorizat fiind, unde AB este cea mai mare distanta intravilana posibila. Iar cu 60 de minute exagerez. 45 cred ca ar fi mai real.

Eh, macar nu am nimic de facut la lucru. 😀

Da, dragii mosului.

Cele 7 luni petrecute acasa s-au scurs rapid. Ieri numaram AMR-ul in timp ce stateam in cloaca aia de Global Educational Marketing Corp. si azi mai sunt 3 2 (ca a trecut de 12) zile pana ma intorc de unde am plecat. Probabil ca v-ati dat seama, dragi cititori, ca nu imi place in Canada. Probabil va intrebati de ce mama dracului ma tot duc acolo daca si asa nu imi place. Si eu ma intreb. Probabil masochism.

Imi pare rau ca nu am notat in blog, macar sporadic, ce am facut din martie pana acum, dar atunci cand te simti bine si apreciezi cu adevarat ceea ce ai, ultimul lucru pe care vrei sa-l faci e sa stai in fata unui calculator si sa aberezi despre asta.

Quit whining and get your ass back to Canada. Adica…

A invins, totusi, dreptatea. Nesimtitul Matei Nicolae a fost amendat cu 200 RON si a primit 5 puncte. Cam putin, parerea mea.

Ceea ce ma deranjeaza este ca din cauza unor cretinoizi de-ai de betivanul Matei, veniti din catune de prin judetul Olt, se pot pierde zile intregi la Militie, si daca nu te zbati suficient mai risti sa fi facut si vinovat pe nedrept.

Muie generala veneticilor. Am zis.