Category: Jurnalul lui je

  • O mică răceală

    …ma incearca de cateva zile. Am sfidat-o cu vajnicie pana azi, dar se pare ca m-a invins. Cand am ajuns acasa nu eram obosit dar m-am culcat cateva ore sa ma incarc cu energie sa-i dau in gura, mama ei de viroza. M-am trezit insa cu febra, ceea ce e fix opusul a ceea ce mi-am dorit. Poate e cazul sa scot din maneca asul numit sick days pe care inca nu l-am folosit si sa mai frec menta pe acasa.

    Asta asa, ca azi tot am avut meci cu cretina de project managera care n-a vrut sa-mi dea liber pe 30 iunie ca sa-mi fac long weekend de Canada Day. Pana la urma am scos-o la capat dar va veni si vremea dulcei razbunari cand ii voi face viata un calvar la lucru. Cam pe la sfarsitul lui septembrie. 😀

  • File de jurnal de luni

    Azi Ieri (și cu ocazia asta voi seta ora blogului la EST) a fost o luni mișto.

    M-am trezit după vreo 4 ore de somn și am plecat fericit și adormit la lucru, pe un soare de vară cum rar vezi aici. Pe metrou m-am îndrăgostit de o gagică (ca în fiecare zi de altfel) și m-am gândit oare cum o cheamă. Nu știu de unde dracu mi-o fi venit numele, dar am hotărît că are meclă de Tiffany. Dacă o mai întâlnesc, poate o s-o întreb. După care mă va castra Emilia probabil, când îmi va citi blogul.

    (more…)

  • Inapoi in Nord

    Am revenit. Nu am apucat insa sa scriu pentru ca am avut de lucru de mi-a ajuns.

    New York SkylineM-am trezit vineri dimineata la 3, am trezit nevasta, ne-am urcat in taxi si la 5 urcam intr-un avionas cat un microbuz care ne ducea la Newark, NJ. Din momentul in care am atins solul american mi-am dat seama ca e cu totul diferit fata de Canada, contrar asteptarilor. In primul rand am aterizat la terminalul gresit, iar a ajunge la terminalul unde ne astepta Iulian a fost o intreaga aventura. Iulian e din Brasov, si-l cunosc de 3 ani de cand am lucrat impreuna la Netvisibility. A venit acum aproape un an in State cu un master, si sta in Bloomfield (30 de minute distanta de NYc) cu prietena lui Alina. La ei am dormit.
    (more…)

  • New York, NY, U, S and A ™

    Am plecat pentru cateva zile la New York, The City That Never Sleeps cica.

    Daca e asa sau nu, o sa va zic mai incolo.

    Pana una alta ca sa nu va plictisiti in lipsa mea, puteti comenta porcarii ca nu le modereaza nimeni.

    Gata de drum

  • Senzaționalul vs. bunul simț vs. cum ar trebui să meargă lucrurile într-o societate normală

    Probabil că v-am plictisit cu prostiile mele și comparațiile dintre Canada și România, precum și cu schimbările mele permanente de opinii. Dar trebuie să o iau de la capăt.

    Azi, de fapt ieri pentru voi și pentru blog, care încă funcționează după ora României, în pauza de masă am mers să-mi cumpăr niște tricouri la un magazin de army surplus. Trecând prin Nathan Phillips Square, pe lângă primăria din Toronto, am văzut o chestie aproape ireală: un moș s-a împiedicat de o bordură și a picat lovindu-se cu fruntea de marginea de ciment a unui rondou de flori. A fost instantaneu plin de sânge. Am stat și m-am uitat ca un idiot cum au sărit vreo 3 inși să-l ajute. Nimic ciudat până aici, s-ar fi întâmplat la fel și în România, sunt convins. Diferența urmează acum. Unul dintre cei care-l ajutau a sunat la 911. Pe română 112. Și imediat m-am gândit la ce am citit la piticu și aici. Și deși aveam ceva de mers până la magazinul cu pricina, am zis că aștept să văd ce se întâmplă. Scurt, în mai puțin de 10 minute (pe ceas de fapt vreo 9 minute și 38 de secunde de când mintea-mi perversă a hotarît că e cazul să cronometrez) moșul era bine-mersi în salvare în drum spre spital. Cu tristețe trebuie să vă spun că sunt convins că în România ori ar fi plecat pe jos spre spital cu șervețele lipite de frunte ori s-ar fi găsit vreun trecător de bun simț care l-ar fi cărat într-o Dacie 1300 până acolo. Că unul în Mercedes precis nu s-ar fi obosit. Și că la noi serviciile nu funcționează cum ar trebui să funcționeze.

    Și mi-e ciuda. Mi-e ciudă NU pentru că AICI totul merge ca la carte și e normal, ci mi-e ciudă că la NOI NU merge mai nimic așa cum trebuie. Și văzând cum merg aici toate chestiile șnur, nu pot să nu mă întreb de ce? La cât sunt de cretini localnicii, dar mai ales imigranții, e un paradox! O fi având ceva de-a face cu faptul că aici pedepsele sunt serioase, nu glumițe de căcat gen 5 milioane amendă pentru mii de apeluri false la același 112 despre care vorbeam?

    O să mă întorc în România la un moment dat. Dar sunt din ce în ce mai convins că va fi doar o chestie temporară.

    În încheiere, vă anunț că deși am fost inițial tentat, nu i-am făcut poze moșului. Pentru că nu sunt de la OTV și nu cred că era cazul să profit de senzațional să-mi fac trafic. Am respectat omul și vă promit că dacă voi vedea pe cineva făcând poze oamenilor care au un necaz, fie aici fie în România voi merge și le voi rupe picioarele. Pentru că merită, câcații dracului.

    P.S. Imi cer scuze pentru diacriticele care apar mai mici in XP, e scris sub Vista cu noua tastatura romaneasca. Care lasa spatiu intre litera si chestia care atarna (sedila?) si la care Y e Y si Z e Z. A venit vremea progresului fratilor.

  • Sarmale, sarmale!

    In weekend am facut a facut Emilia sarmale si eu am ajutat-o.

    Am luat frunze de varza murata la $7 borcanul (ieftin, vere, futu-i mama ma-sii), dar au iesit cele mai bune sarmale posibile pentru o prima incercare. Pe de alta parte sarmalele nu pot fi naspa (sau cel putin nu am mancat eu vreodata).

    Asta e un alt punct de vedere din care am avut noroc cu carul: fiind extrem de mofturos (de exemplu refuz sa mananc pireu de cartofi daca a fost facut cu mixerul si nu cu flecitoarea aia speciala, pentru ca daca e facut cu mixerul are consistenta de mâl, sa si-l mance cei fara gusturi, asta ca sa va faceti o impresie) m-am cam scos ca Emilia are talent la gatit.

    Si bonus o poza cu sarmalele (demult disparute) inainte sa fie puse pe foc:

    Sarmale, sarmale, sarmale!

  • Am innebunit de tot

    Pe langa faptul ca am devenit alcoolic, Canada m-a facut sa si innebunesc definitiv. Azi am mers la Pizza Pizza cu Emilia sa luam pizza naspa si niste aripi de pui. Dupa ce am luat cutiile cu mancare, in drum spre magazinul de alcooale (ca v-am zis ca-s alcoolic), am remarcat doua babe care stateau la o masa intr-o cafenea in vitrina, ca in acvariu. Babe care m-au inspirat. Asa ca am hotarat sa fac intreaga intalnire mai palpitanta:

    Peekaboo

    Spre surprinderea mea, babele au inceput sa rada.

    De retinut faptul ca eram in drum spre magazinul de alcoale, nu venind de acolo.

    Si nu stiu ce dracu am iesit atat de urat in poza, ca de obicei sunt un frumos și un finuț, dar presupun ca mi-am atins scopul cu babele. 😀

  • Cum ar fi?

    Cum ar fi sa scriu zilnic pe blog?

    Despre ce sa scrii zilnic pe un blog personal? Sa-l transformi intr-un jurnal in care sa scrii ce ti s-a intamplat in fiecare zi? Dar daca nu s-a intamplat nimic si toate zilele sunt la fel?

    Azi m-am trezit la 7:50, am luat ziarul din fata usii si am citit pagina de comics din Toronto Star in timp ce mancam o bucata de carnat cu pita si band o doza de cola. In legatura cu asta, Family circus sunt cele mai de cacat comicuri care au existat vreodata pe fata pamantului. M-am imbracat si am plecat la lucru. In contiunare e un frig de-ti ingheata zambetul cand iesi afara. Autobuzul a venit la timp, am mers 2 statii pana la metrou, unde am stat ca de obicei in picioare ca nu mai erau locuri, si de data asta nici n-am putut sa ma sprijin de usa pentru ca o cucoana cu mustata imbracata in verde si cu o frizura din anii ’80 se postase acolo si nu vroia sa se dea la o parte. Am ajuns la lucru cu vreo 5 minute intarziere, ca de obicei – nu-i pasa nimanui pentru ca oricum sunt cam al treilea care ajunge la birou din vreo 40. Mi-am facut un ceai si am vorbit discutii cu cate un coleg sau doi ca sa nu tac. La 10 am avut sedinta Scrum, si acum ma pun pe lucru. La pranz ma intalnesc cu Emilia. Dupa care continui cu lucrul iar la 5 o iau inspre casa. Cand plec acasa intotdeauna am loc in metrou. Ajuns acasa mananc ceva in timp ce ma uit la Family Feud, iar dupa ce frec putin menta merg si bag cateva bazine. Seara mai vreun film/serial, cornul in perna, punct si de la capat.

    Doar weekendurile sunt diferite, si atunci nu am chef de scris.

  • Sincer, mi-a cam ajuns

    Mi-a cam ajuns sa tot scriu despre frig.
    Mi-a cam ajuns sa stau 6 luni de zile pe an in casa si sa ma plimb total artificial prin subteran in pauza de masa.
    Mi-a cam ajuns sa-mi curat bocancii de sare.
    Mi-a cam ajuns sa nu pot iesi din casa din cauza ca e furtuna de zapada in mijlocul lui martie.
    In general, mi-a cam ajuns definitiv Canada. Stiu ca nu mi-a placut niciodata cu adevarat aici si desi nu mi-e DELOC dor de Romania si porcarelele de acasa, si imi place foarte mult unde lucrez si locuiesc actualmente, am ajuns sa iau totusi hotararea irevocabila de a ma muta inapoi in Europa.

    Ca atare, va anunt oficial ca asta e ultima iarna petrecuta la Polul Nord, si ca pana cel tarziu in toamna voi fi din nou in Europa – fie acasa, fie in Irlanda, fie in Germania. Pregatirile au inceput.

    Ca bonus, sa nu ziceti ca exagerez, o poza cu stash de pe cafeina.ro. Asa se face gratar in Canada. Eu, evident nu am nervii lui, si daca pana acum nu m-am dat batut la nimic, cacatul asta de vreme a reusit sa-mi franga vointa. 😀

  • Primul “Family Day” in Ontario

    Anul asta s-a sarbatorit pentru prima oara Family Day in Ontario. Ceea ce a insemnat un weekend prelungit pentru majoritatea clasei muncitoare si pentru mine 3 zile de somn continuu. Si am hotarat ca e momentul sa fac backupul anual la baze de date, fisiere, etc. 😀

    Cu alte cuvinte nu am facut nimic, nu am petrecut timp cu familia la picnic in parc (la 0°C si ploaie) sau la bowling sau pescuit sau la ski pe minunatele partii de 20m ale Ontarioului, sau ce mai fac canadezii cand sunt liberi.

    In orice caz, dupa bunul obicei, restul provinciilor se dau cu curul de pamant ca ei nu sunt liberi, in timp ce unii torontezi cretini chițăiau la TV ca ce-i asta, o noua zi libera? Tuturor ar trebui sa le ajunga cele 10 zile de concediu plus restul aproximativ sub 10 sarbatori libere pe parcursul anului. Si cum adica sa mai stea inca o zi copiii acasa? La scoala cu ei, mama lor!

    Ciudat popor.

    Eu, cum spuneam, am dormit, am mancat si m-am imbatat, ca de obicei. Si mi se rupe de parerile canadienilor.