…de la Green Day, apare vineri. Dar e deja pe net.
L-am ascultat și cum nu-mi arde de reviewuri vă spun doar că au meritat cei 5 ani de pauză. Punk rock opera, ca American Idiot (care în curând va fi musical).
Și mă face să mă simt răzvrăticios. Ca atare, ca un prim semn de rebeliune, mâine voi fi din nou pe culmile demisiei. 😀
Hai pa și dă-i cu playu:
[audio:http://www.qaoss.com/FILES/f38a96db2f5142ed80a270ae15bf3bd7/aud_215c11e6d7934881a8c153ad343e60e1.mp3|titles=Peacemaker|artists=Green Day]Trebuie să fie interesant să devii un clasic chit că piesele tale au o linie melodică simplistă și versuri despre masturbare și alcool. Dar cu un clip care atrage atenția și o melodie catchy uite că se poate. Și acum avem și o versiune cântată de un cor într-un show englezesc.
De pe blogul lui Mark Hoppus:
I’ve been hearing a lot about this lately, but I just saw this clip for the first time today!! This may very well be the best thing that has ever happened on TV!!! Wow, I wrote this song in my living room on a beat-up acoustic guitar. Now it’s on a show on BBC. Crazy, amazing, and bizarre!! I need to find out more about this show.
Jur că voi pocni instantaneu pe oricine mai bate măcar un apropo în legătură cu faptul că nu vreau să mă întorc în Europa și mai ales în România.
Și acum câteva blasts from the past:
Istoria se repetă și climatul economic actual e perfect pentru asta. Chiar sunt singurul care observă, ce dracu?
Voi cum vă simțiți când vedeți imaginile de mai sus?
Iar am comis-o. Mi-am dat seama că nu citeam cel puțin jumate din blogurile pe care le aveam în feedreader. Majoritatea erau sau deveniseră de căcat și oricum nu le mai citeam de ceva vreme, așa că le-am făcut vânt. Au mai rămas cunoscuții, o bună parte din ei fiind și în blogroll dacă sunteți curioși, și mai vreo 5 bloage mainstream.
Oarecum în legătură cu asta, m-a mâncat în cur să intru pe câteva bloguri de români din Canada de la Zamolxis din blogroll, ceea ce mi-a amintit cât de îngrozitor de jenanți sunt românii de aici în marea lor majoritate. Și cât de fericit sunt că reușesc să-i evit cu fiecare ocazie. Dacă veșnicia s-a născut la sat, în Canada s-a născut imbecilismul românesc, toți inginerii care n-au fost în stare de ceva altundeva trăgând la Pălăria Statelor Unite ca muștele la căcat. Evident că nu e atât de rău ca în Europa, unde au țâșnit toate lichelele după ridicarea vizelor, dar pe mine nu mă încălzește asta cu absolut nimic.
Și mă întreb: unde e diaspora românească mișto? USA? NZ? Au? Că în Canada găsim doar mama și tata jenei diasporei românești. Iar pe internet bomboana de pe coliva aceleași diaspore.
P.S. Ca să clarific – Zamolxis după cum scrie pare relativ ok, și mai erau vreo 2 bloguri din blogrollul ăla care erau decente. Restul însă…
Am găsit pe blogul unui alt torontez un widget care traduce conținutul în diferite limbi. Ca să văd cam ce înțeleg colegii mei canadieni care mă urmăresc prin translator, i-am dat să-mi traducă și mie blogul în engleză. Pe lângă engrish-ul de rigoare (amuzant de altfel, mai ales că știu chinezi care nu vorbesc cu mult diferit față de cum traduce Google), nu mică mi-a fost mirarea când am dat de o bucățică de cenzură googleiană la postul în care criticam Picasa.
Nu e atât de șocant precum Bill Gates = beție, dar “Nu“-ul ăla e totuși destul de evident în frază.
Googre transrate, you fair again. Dă-o-n mă-sa.
În legătură cu pesediștii interlopi arestați de curând în Timiș (probabil că sunt deja liberi), Mihi a descoperit banda adezivă pe care o foloseau ăștia la lucru. Genial și retardat în același timp.
Nu îmi place Picasa.
Mi se pare de departe cel mai prost serviciu oferit de Google (sau oferit pe internet în general). De la uploader (dacă nu vrei să mori încet să uploadezi câte 5 poze odată), la interfață, la notificări, totul e un dezastru haotic, mult sub nivelul lui Flickr.
Dar întâmplarea face ca multă lume, inclusiv prieteni apropiați, să nu fie de aceeași părere cu mine. Ca atare sunt nevoit să intru periodic pe Picasa și să mă chinui să navighez prin intermediul interfeței ăleia inteligente.
Surprinzător totuși, Picasa oferă posibilitatea de a comenta pozele. Nu te anunță daca ți-a răspuns cineva, ce-i drept, dar măcar poți comenta.
Partea interesantă e că se chinuie să identifice limba în care a fost scris comentariul și să-l traducă în engleză. Distracție și dezastru garantat:
Traducere corectă, păi what the fuck?
Conform Google, beție = Bill Gates. Ce ți-e și cu competiția asta.
Astea sunt doar câteva exemple. Găsiți câte vreți pe picasaweb.google.com.
Lista mea de contacte e foarte bine organizată. Mai exact nu intră nimeni pe care nu îl/o cunosc în persoană, sau măcar de pe un forum sau altă comunitate on-line de unde să-mi fi putut da seama măcar puțin cât îi duce capul. În plus, am doar vreo 3-4 colegi de facultate în listă, pentru că restul erau țărănoi care nu știau să scrie și/sau care trimiteau mass-uri de neam prost, și cu care oricum nu aveam ce discuta, așa că i-am zburat pe parcurs și i-am adăugat la contacte blocate. Da, sunt un messenger nazi.
Dar nu doar mass-urile dau procentul de nesimțire pe internet. Sau buzzurile. Nu. Invisible e noua chestie care mă calcă pe nervi.
Din click în click am ajuns pe un site pesedist, care face antireclamă guvernării PNL-PD.
Și vă voi înșirui câteva argumente ale lor împotriva acestei guvernări. Argumente care mie mi se par infantile și penibile, dar care din păcate sunt convins că prind la prostimea românească.
Deci.
„Succesul†cotei unice: beneficii pentru 5% din populația României.
(more…)
Cred că dacă ai vrea să subliniezi primitivismul unei persoane ar trebui să-i zici “măi omule”.
Jur că într-o bună zi voi snopi în bătaie vreo cucoană pe care o văd purtând o haină de blană.
Și îmi doresc din tot sufletul ca guvernele țărilor unde se întâmplă chestii din astea să dea o lege prin care fiecare persoană implicată în industria asta să fie ucisă în chinuri.
Filmul e șocant. Faceți efortul de a vă uita la tot și ziceți-mi dacă n-am dreptate.