So many options.
So little time.
What to do, what to do?
Category: Cugetări profunde
-
Decizii
-
N-am inspirație
Nu prea mai am inspirație să scriu zilele astea. Mă screm și n-am idee despre ce să scriu.
Și mărturisesc că scriu rândurile astea în speranța că îmi vine inspirația, ca de fiecare dată când zic că nu mai scriu.
-
99.99%
De câțiva ani buni am o problemă – mi-e scârbă să ating clanțele ușilor, balustradele, și în general obiectele publice pe care pun mâna o grămadă de alte persoane.
În România era relativ ok pentru că nu circulam cu metroul și o mare majoritate a ușilor se deschidea automat. Iar cele care nu se deschideau automat aveau clanțe pe care puteai apăsa cu cotul. Aici în schimb e altă poveste, ușile cam trebuie să le tragi sau să le împingi, clanțe pe care să apeși încă nu am văzut, și zilnic merg cu metroul în compania a sute de persoane pe care nu le cunosc.
Ca atare pe lângă telefon, portofel și ipod mai port ceva în buzunar. Asta.
Ceea ce mă intrigă este că pe sticlele de Purell scrie că omoară 99.99% din microbi. Mă întreb de unde au scos procentul ăla. Dacă din 1000 de microbi supraviețuiește câte unul, ce se întâmplă dacă ai doar un singur microb?
Să presupunem că avem un oarecare microb pe nume Ilie. Teoretic șansa lui de a muri de intoxicare cu Purell e de 99.99%. Dar dacă Purell are o șansă de reușită de 100% la 99.99% din speciile cunoscute de microbi, și undeva în jur de 0% pentru unele specii mult mai rare, ce ne facem dacă Ilie face parte dintr-una din speciile care formează acel 0.01%? Înseamnă că pe Ilie îl doare la bananier de Purell.
Și ce ne facem dacă Ilie mai are și ceva rude, să zicem 19 inși, și se află la tine pe mână împreună cu alți 9980 de microbi din alte specii? Purell ar omorî doar 99.80% din microbi, ceea ce pentru mine ar fi deja un semnal de alarmă. Și ce ne facem dacă ar fi doar Ilie cu familia și nici un alt microb din altă specie? Atunci Purell ar da faliment și s-ar putea spăla pe cap cu procentele lor fictive de 99.99%.
Și același lucru ar putea face și o grămadă de alte companii și produse care ne mint cu procente fixe care se învârt alarmat de aproape de 100%, în loc să folosească frumos cuvântul “majoritate”.
-
E weekend?
Se prefigurează a fi un weekend de tot căcatul.
Cred că e momentul să iau pistolul și sticla de tărie, să iau loc și să contemplez puțin la ce dracu s-a întâmplat de a început să-mi fie dor de zilele de luni și silă de zilele de vineri.
Workaholic în devenire? Eu? Păi e posibil așa ceva?
Las-o dracului de treabă…
-
Budinca
Geniile pustii strike again cu un subiect de tip WTF, din ala la care nu v-ati gandit niciodata si totusi e atat de la indemana. Daca aveti pareri despre subiect, sau doriti sa-l analizati mai in profunzime, comentati fara jena.
je: te uiti la filme sau ceva?
je: acum
Mihi: da, la un serial
je: ah ok
Mihi: why?
je: pt ca am o dilema din aia de tip liceu si nu am cu cine sa dezbat (more…) -
MASSSSSSSSSSSSS!!!!
Mă enervează mass-urile, adică mass message-urile trimise prin instant messaging. Mă calcă pe nervi să primesc FW-uri pe mail, și cel mai mult mă deranjează să primesc felicitări de Crăciun/Paști/Valentine’s Day/Mărțișor/etc. la care nu sunt singurul destinatar. De fapt acest ultim lucru mi se pare chiar jignitor, și persoanele care-mi trimit așa ceva să nu se aștepte să le răspund în vreun fel. Sau să le trimit vreodată vreun mail for that matter.
Cu FW-urile iar, mă deranjează cele trimise ampulea, de 7 ori, care nu mă interesează deloc. De regulă atât mass-urile, cât și FW-urile și felicitările la calup vin de la persoane cu care în mod normal nu vorbesc decât extrem de rar sau deloc. Mihi și mtx, și nu zic asta doar pentru că-i am în blogroll ( 😀 ), le filtrează și mi le trimit strict pe alea care cred că m-ar putea interesa și de obicei le și nimeresc.
Frec menta pe net de mai bine de 10 ani. Lucrez în domeniu. N-o să pun botul la nici un FW cu persoane care au nevoie de ajutor, nu mă amuză absolut deloc slideshowurile cu glumițe de câcat sau cu poze corecte, ca regulă generală nici măcar nu mă obosesc să deschid fișierele powerpoint, pentru că nici nu am instalat căcatul ăla de program de când am terminat faculta (aviz amatorilor), îmi găsesc singur pornul, mersi oricum, nu mă interesează filmulețele cu muzica preferată a nu știu cui de pe Youtube, sau mai rău, nenorocirea aia de Trilulilu care merge ca porcul din străinătate, mă doare fix în cur dacă se închide Yahoo, ceea ce oricum nu se va întâmpla, și chiar m-aș bucura să-l transforme în serviciu contra cost, poate s-ar mai goli de cocalari. Și nu semnez nici o petiție, nici dacă ar fi pentru Jessica Simpson să vină să facă striptease pe masă de ziua mea.
Singurul lucru pe care-l fac ocazional e să citesc bancurile din mass-uri, și asta în condiția în care sunt suficient de scurte încât să nu trebuiască să mă ating scrollbar.
Ca atare vă propun zilele astea o tentativă de stârpire a fenomenului. După dictonul fight fire with fire sau cui pe cui scoate o să încep să bombardez lumea cu mass-uri de căcat, dar absolut de căcat, gen link către pagina asta, de o să se întrebe 90% din persoanele din contactele mele de Yahoo ce pula lor e cu căcatul ăla de link și de ce l-am trimis. Sau asta pe care am scris și eu acum vreo 2 ani, că nu interesează pe absolut nimeni, și trei sferturi nici nu vor ști ce mama dracului e aia.
Și vă invit și pe voi. Dacă vreți vă trimit și un mail colectiv, pe care să-l pasați mai departe cu FW.
-
Din nou imi scapa logica
Am din nou o nelamurire – de ce unii, nu putini, odata ce sunt angajati undeva incep sa trimita mailuri de pe adresa de la firma? Asa ca te pui si ii bagi la contacte, si poate le mai si raspunzi pe adresa respectiva. Si 6 luni mai tarziu pleaca de la companie si o iau de la capat. De ce sa nu aiba un cont de Hotmail (10 ani) sau Yahoo! (5 ani) sau Gmail (3 ani) care raman aceleasi si daca s-ar muta de la o firma la alta. Si cu care ar putea pastra arhiva. Si de pe care ar putea trimite si pornosaguri daca ar avea chef.
Sau poate vor sa para interesanti si sa arate la ce minunate firme lucreaza. Daca asta e cazul, atunci ma puteti contacta concomitent @devtopia.com si @ingdirect.com. Dar nu voi raspunde.
-
Cum ar fi?
Cum ar fi sa scriu zilnic pe blog?
Despre ce sa scrii zilnic pe un blog personal? Sa-l transformi intr-un jurnal in care sa scrii ce ti s-a intamplat in fiecare zi? Dar daca nu s-a intamplat nimic si toate zilele sunt la fel?
Azi m-am trezit la 7:50, am luat ziarul din fata usii si am citit pagina de comics din Toronto Star in timp ce mancam o bucata de carnat cu pita si band o doza de cola. In legatura cu asta, Family circus sunt cele mai de cacat comicuri care au existat vreodata pe fata pamantului. M-am imbracat si am plecat la lucru. In contiunare e un frig de-ti ingheata zambetul cand iesi afara. Autobuzul a venit la timp, am mers 2 statii pana la metrou, unde am stat ca de obicei in picioare ca nu mai erau locuri, si de data asta nici n-am putut sa ma sprijin de usa pentru ca o cucoana cu mustata imbracata in verde si cu o frizura din anii ’80 se postase acolo si nu vroia sa se dea la o parte. Am ajuns la lucru cu vreo 5 minute intarziere, ca de obicei – nu-i pasa nimanui pentru ca oricum sunt cam al treilea care ajunge la birou din vreo 40. Mi-am facut un ceai si am vorbit discutii cu cate un coleg sau doi ca sa nu tac. La 10 am avut sedinta Scrum, si acum ma pun pe lucru. La pranz ma intalnesc cu Emilia. Dupa care continui cu lucrul iar la 5 o iau inspre casa. Cand plec acasa intotdeauna am loc in metrou. Ajuns acasa mananc ceva in timp ce ma uit la Family Feud, iar dupa ce frec putin menta merg si bag cateva bazine. Seara mai vreun film/serial, cornul in perna, punct si de la capat.
Doar weekendurile sunt diferite, si atunci nu am chef de scris.
-
Un post rar
Acesta este un post rar si special, pentru ca e scris intr-o zi care nu ne onoreaza cu prezenta decat o data la patru ani. In plus e prima oara cand isi face aparitia pe Blogu’ lu’ pește. In afara de raritate si specialitate, postul cu pricina e total lipsit de orice alte atribute, in afara poate de o inutilitate la fel de rara ca si postul in sine.
-
Bateristele sunt sexy.
Unele. Una.Acum vreo luna am gasit pe reteaua de la lucru niste albume de la the Corrs. Cred ca sunt deja vreo 6 ani de cand n-am mai ascultat nici o melodie de-a lor, mai exact cam de cand nu au mai fost difuzate la tembelizor. Ascultand albumul unplugged mi-am amintit de o veche constatare de-a mea transformata in obsesie la vremea ei: gagicile care canta la tobe au un bonus de bunaciune. Apoi am realizat ca in practica doar Caroline Corr e sexi, pentru ca aia de la Carpenters, aia de la White Stripes si pe aia a lui Lenny Kravitz erau atat de urate incat bonusul de baterista nu se poate aplica nicidecum.
Multi ani mai tarziu, iata ca am putut trage in sfarsit profunda concluzie: bateristele primesc bonus de sexiness doar daca sunt bune oricum.
Poza din clipul asta.
Iar acum, inca un bonus (de vizionat pana la capat):
[flashvideo filename=”https://blog.runzu.com/video/beautifulcorrs.flv” width=”425″ height=”355″ /]
