A reusit si Dronca sa scoata pozele si filmele de pe telefonul lui minune. Ce pot sa zic, mai bine decat nimic. 😛
Pacat de sunetul prost din film, dar cand esti atat de aproape de scena muzica e tare, iar microfonul unui telefon mobil saracul… ce sa-i faci.
Yes he does.
Da, domnii mei… Concertul Billy Idol a trecut, si a fost mai misto decat indrazneam macar sa visez. Drumul spre Bucuresti si aventurile de pe acolo nici nu are sens sa le mai povestesc, pentru ca palesc in comparatie cu ceea ce s-a intamplat la concert.
Am ajuns la arenele romane cu o ora inainte de deschiderea portilor. Nu era nimeni acolo, iar din interior se auzea Billy Idol facand repetitii pentru concert, ceea ce mi s-a parut absolut admirabil si ceea ce garanta ca nu va intarzia ca alte vedete cu fiţe. Cum nu prea era lume, baietii cu organizarea au taraganat deschiderea cu mai bine de o ora, si in final s-a intrat pe la 7:30. Seara. Decent, fara inghesuiala, doar ca nu am putut lua camera foto cu mine. Ca atare am ascuns-o in parc, de unde am recuperat-o dupa concert.
Am prins loc in fata scenei, ca nu se inghesuia lumea. VIP-urile cu biletele de 150 RON au luat teapa, ca VIP inseamna la tribuna, la distanta de scena, dar cu o vedere buna spre aceasta. In occident cele mai scumpe bilete sunt cele de langa scena, dar astea sunt detalii inutile. Si atunci, cu 15 minute inainte de ora la care trebuia sa inceapa concertul, s-a auzit melodia pe care intra Green Day pe scena la concerte. Si au aparut ZOB. 😀
Eu sunt fan ZOB, dar de data asta au fost destul de caraghiosi. Mosu si Lonti aveau niste camasi negre, unul cu cravata galbena, unul cu cravata rosie, imitand usor outfitul lui Billie Joe, doar cu cravate groase si scurte care nu le stateau nicicum. Vlase era blond si a refuzat sa mai dea duma cu Tudor Chirila, spre dezamagirea mea. 🙂 Nu au reusit sa puna lumea in miscare, fiind total eclipsati de ceea ce urma sa vina, dar mie mi-au placut oricum.
La 10 minute dupa ZOB intra pe scena Billy Idol, pe Super Overdrive, exact cum imi imaginasem ca va incepe. Delir. Noi in primul rand, fleciti de gard de cei veniti din spate. Super Overdrive, Dancing With Myself si urmeaza Flesh For Fantasy, primul moment de interactiune cu domnul Idol, care a considerat drept oportun sa-i cante taman Emiliei melodia. L-am expediat, spre stupoarea Emiliei si spre distractia lui Junea, care a comparat momentul cu cel din ’99 din deschidere de la Metallica, cand i-am aratat muie solistului de la Monster Magnet si a urmat un scandal de proportii, deoarece dumnealui mi-a raspuns, iar publicul a crezut ca lor li se adreseaza. Revenind in 2006, Billy nu s-a suparat, si ceva mai incolo a aruncat inspre noi un băţ de toba. Pe care l-am prins, of course, si pe care l-am bagat urgent in pantaloni, deoarece niste suparati din spate ar fi vrut sa-l prinda ei. Dar stupoare, batul nu era nicaieri, probabil scapase pe jos si fusese calcat de public. Right.
Mai incolo a coborât de pe scena, tot primul rand a dat mana cu el, si ceva mai incolo a prins si Junea un bat. Misto in primul rand, ce mai.
Ciudat a fost ca de pe Devil’s Playground a cantat doar Super Overdrive si Scream. Dar nu conteaza, a cantat toate piesele clasice, si niste coveruri (care sunau excelent) dupa Mungo Jerry si Van Halen. Steve Stevens e ultra-gay, mai gay chiar decat micul gay de la Depeche Mode. Care, in caz ca ati uitat, este un etalon al gay-ismului. 😛 Dar e inuman ce face cu chitara aia, si ii voi ierta gayitatea de aceasta data. Lui Steve, nu micului gay de la Depeche Mode.
Voi reveni cu poze facute cu telefonul lui Dronca, si eventual cu niste filmari de la juma de metru, realizate cu acelasi telefon.
S-a terminat sesiunea, am luat toate examenele, sunt un viteaz. Probabil ca s-a terminat si master-ul, mai vedem. Chestii neinteresante, sa revenim putin la muzica.
27 iunie a fost “Ziua Billy Idol” la cretinitatea de Europa FM si pentru prima oara am incercat sa sun si eu sa castig ceva la radio – albumul “Devil’s playground”, pe care, desi il aveam de vreo un an jumate in format mp3, nu m-ar fi deranjat sa-l adaug la colectia de CDuri. Ei bine, doamnelor si domnilor… va mai amintiti reclama aia la Sprite cu premiile ajung la cine nu trebuie? Exact asa a fost si cu cele cateva exemplare de Devil’s playground.
Suna primul idiot. De fapt idiotul e asa-numitul DJ. Pentru dezambiguuizare, de acum ii vom numi pe cei care suna acefalul 1, acefalul 2, …, acefalul n, iar pe DJ, Idiotul.
Idiotul: – Cum se numeste ultimul album Billy Idol?
Acefalul 1: – Devil’s… ăăăă… raund.
Idiotul: – Asa este, ati castigat albumul Devil’s playground.
Eu (in gand): Dumnescrisii ma-ti! Trece o ora. Suna o acefala.
Idiotul: – Cum se numeste ultimul album Billy Idol?
Acefala 2: – Ăăăăă…
Idiotul: – Doamna, stiti sau nu stiti?
Acefala 2: – Nu stiu.
Eu (in gand): Ce pizda ma-ti suni atunci? Il ia pe urmatorul.
Idiotul: – Cum se numeste ultimul album Billy Idol?
Acefalul 3: – Daniel’s playground.
Idiotul: – Asa este, ati castigat.
Mai trece ceva vreme, mai incerc si eu sa sun. Nici o sansa. Mai castiga o tipa, care de data asta parea ca stie despre ce e vorba. Dar urmeaza… acefalul 4.
Idiotul: – Cum se numeste ultimul album Billy Idol?
Acefalul 4: – Devil’s groin.
Idiotul: – Ati castigat.
Moment in care am cedat nervos si i-am urat DJ-ului idiot (de fapt cred ca se schimbase intre timp, dar si cel nou la fel de imbecil era) de bine, in vreme ce acefalii soferi de camion castigatori isi agatau la oglinda albumul punk, in timp ce ascultau manele.
Va rog sa-mi spuneti: exagerez eu cand spun ca Europa FM este radioul cel mai tembel din Romania?
După lupte seculare, etc. blabla ce metaforă de căcat, au ajuns şi biletele pentru concertul Billy Idol din 10 iulie.
Povestea pe scurt – biletele nu mai ajungeau odată în magazine, aşa că a trebuit să comand online. Am apelat la Mihi, care era în România, pentru că eu – refuzând să fiu corporatist – nu am card de plăţi online. Din păcate nu a mers cu cardul lui, aşa că am apelat ulterior la altcineva (fără blog). Plata a mers, doar că după două zile primeşte un telefon că Diverta nu mai distribuie bilete, şi deci trebuie să găsim altă modalitate de a intra în posesia lor. Niervii mă străpungeau deja. Noroc cu J&D, care nu se treziseră să comande încă şi cu cucoana binevoitoare de la rol.ro, care a acceptat să trimită şi biletele mele cu ale lor.
Concluzii:
Diverta e de departe cea mai penibilă reţea de magazine din România;P.S. Aţi observat noul design. Cam urban, poate-l mai modific.
P.P.S. Noul URL al blogului este http://blog.runzu.com. Rog cele 3-4 persoane care linkuie încoace să facă modificările de rigoare la ele în blog. Muţam anticipat.
În caz că nu ştiaţi, vine Billy Idol la Bucale.
Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar se pare că cineva a pus România pe hartă. Sunt vreo 10.000 de concerte vara asta, dintre care destul de multe ale unor cântăreţi de talie mondială. Dacă mă doare în cot de Depeche Mode, ceva mai jos de Sugababes, iar diametral opus de 50 Cent, la Billy Idol chiar aş vrea să merg. Asta, dacă găsesc bilete.
Biletele se găsesc la bilete.ro şi prin reţeaua de magazine Diverta. Cică. Acum o săptămână am început să iau la rând magazinele Diverta din oraş. La cel mai mare, foarte simpatici angajaţii, doar că nici nu ştiau cine e Billy Idol. La cel mai mic, o babă ciufută mi-a zis că poate biletele se găsesc doar în reţeaua de magazine Diverta Bucureşti. Smart.
Am venit acasă şi am intrat pe rol.ro, siteul Divertei. Iată ce am găsit:
Aha, carevasăzică doar la Bega. Nici nu ştiam că la Bega e Diverta. Ajuns acolo, întreb din nou de bilete.
– Nu ştiu, să vorbesc cu şeful.
Vine un gagiu pe la vreo 25 de ani, care înainte mufa cabluri la Best Computers.
– A, nu avem bilete la Billy Idol.
– Dar pe site scrie că aveţi…
– Eu cred că scrie, dar noi nu avem bilete la Billy Idol.
– Şi primiţi?
– Noi primim marfă zilnic.
– Bilete o să primiţi?
– Asta nu pot să zic.
– Bine, mai revin eu…
Mâine voi reveni. Ia ziceţi-mi voi, ce pretenţii poţi avea de la o firmă a cărei site dă erori la comenzi online şi a cărei textieri sunt de mâna a ţ-şpea?
By popular demand, meet Lucian Viteazu. 😀
~ 7 MB, răbdare deci.
Fostul bar-restaurant-cofetărie Grizzly. Tărie şi petarde. Una bucată pizza (& complimentary ketchup). Se ia petarda, i se dă foc, se bagă în sticla de ketchup, care se închide. Se urlă: “Du-l de-aici, du-l de-aici!”, în paralel cu “Ai să-mi bag pula!” şi un “NU!”, probabil legat de faptul că sticla a fost băgată sub masă. Poc – poc – poc. Gata. Nota, vă rog.
Dar mai bine vedeţi filmul.
