Category: Cântec, joc și voie bună

  • Indiana Jones – mai 2 saptamani

    Cand eram mic ma intrebam cum ar fi ca filmele mele preferate sa fie la cinematograf. Se intampla in plin comunism al anilor ’80 si aveam Raiders of the Lost Ark si Temple of Doom pe VHS. M-am uitat la ele pana s-a rupt banda, la propriu. Apoi a venit ’90 si s-au deschis buticurile care inchiriau casete. Si am vazut Last Crusade care cu doar luni in urma fusese in cinematografe. Dar nu in Romania.

    Tot in perioada aia au zis ca s-a incheiat seria Indiana Jones pentru ca Harrison Ford ar fi prea batran.

    In ’97 insa au inceput sa apara pe net primele zvonuri despre un al patrulea Indiana Jones. Zvonuri confirmate si infirmate pana prin 2004 cand au zis ca intr-adevar vor face inca unul. Candva. Si acum, la aproape 20 de ani de cand au zis ca Harrison Ford ar fi prea batran sa-si mai puna palaria, Indiana Jones 4 e complet si curand in cinematografe.

    Iar eu sper sa prind bilet la premiera. Trailerul e misto, sper ca filmul sa nu dezamageasca asa cum a facut-o Star Wars.

  • Una mica pe Wikipedia

    Cel mai tare lucru la Wikipedia e faptul ca oricine poate edita si adauga ce ii doreste inima pentru a imbogati cunostintele noastre, ale tuturor. Iar atata timp cat e in limita bunului simt, Wikipedia poate fi si un site de divertisment. Iata ce am gasit la 3 noaptea, citind 1996 in music:

    Wikipedia ne informeaza

    Scurt si la obiect. Personal mi-as fi dorit si poze. 😀

  • The Proclaimers

    Azi Ieri am fost la concert la The Proclaimers.

    Poate va intrebati cine-s aia. Sunt gemenii aia scotieni cu ochelari care cantau piesa cu 1000 Miles sau 500 Miles sau cate mile ai fi crezut ca sunt. Si melodia aia din Shrek.

    Va zic eu, e vorba de 500 de mile, si e una dintre trupele pe care le aveam pe lista de concerte de ceva vreme. Dar credeam ca se retrag inainte sa apuc sa-i vad live.

    The Proclaimers in Toronto

    Concertul a fost foarte tare, de club, cu alcool si cu lume care se simtea bine. L-a deschis Jeremy Fisher, un fel de Tom Petty wannabe, care de altfel canta foarte misto si probabil vom mai auzi de el. Apoi au urmat Proclaimers care au facut un show misto de tot. Nu atatea glumite cu cate eram obisnuit din concertele altora, dar nici nu a fost nevoie ca au cantat incontinuu. Timp de vreo 2 ore.

    Nefiind una dintre trupele mele cu adevarat de suflet n-o sa mai intru in detalii. Dar as mai merge la un concert de-al lor oricand.
    (more…)

  • My 386 don’t have the speed

    It takes an hour just to bring up the screen.

    Zici ca era ieri. Si aproape ca uitasem de agrafa din Office cu mecla aia de pedofil pervers.

    Parca mi-e putin dor de Insufficient XMS Memory. 😀

  • Talent

    Gerry Phillips din Troy, Michigan. Canta asa de 38 de ani. Multumita lui Youtube a aparut in sfarsit la tv. Wtf

  • Bateristele sunt sexy. Unele. Una.

    Acum vreo luna am gasit pe reteaua de la lucru niste albume de la the Corrs. Cred ca sunt deja vreo 6 ani de cand n-am mai ascultat nici o melodie de-a lor, mai exact cam de cand nu au mai fost difuzate la tembelizor. Ascultand albumul unplugged mi-am amintit de o veche constatare de-a mea transformata in obsesie la vremea ei: gagicile care canta la tobe au un bonus de bunaciune. Apoi am realizat ca in practica doar Caroline Corr e sexi, pentru ca aia de la Carpenters, aia de la White Stripes si pe aia a lui Lenny Kravitz erau atat de urate incat bonusul de baterista nu se poate aplica nicidecum.

    Caroline Corr

    Multi ani mai tarziu, iata ca am putut trage in sfarsit profunda concluzie: bateristele primesc bonus de sexiness doar daca sunt bune oricum.

    Poza din clipul asta.

    Iar acum, inca un bonus (de vizionat pana la capat):

    [flashvideo filename=”https://blog.runzu.com/video/beautifulcorrs.flv” width=”425″ height=”355″ /]

  • Review de filme, part deux

    Joia trecuta am “lucrat” de acasa. Asa ca dupa pauza de pranz am pus mana si m-am holbat prin DVDurile pe care le-am sterpelit de la vara-mea sa vad ce film ar fi bine sa vizionez ca sa nu ma surmenez cu munca.
    Am ales seria Alien, pentru ca nu vazusem decat primul si al patrulea, si alea demult de tot. Ca atare timp de vreo 4 zile m-am uitat la cate un film, cu bonus Alien vs. Predator, si am tras urmatoarele concluzii:

    Alien

    • Alien – un film genial pe care l-am regasit ca pe o jucarie veche si va intra in hall of fame-ul filmelor mele, alaturi de Indiana Jones, Mad Max, etc., stiti voi. Regizat de Ridley Scott.
    • Aliens – regizat de James Cameron, care a reusit sa distruga farmecul primului, transformandu-l dintr-un film sci-fi horror intr-o glumita de actiune de tip Terminator, cu personaje pestrite si comentarii-cliseu de un penibilism grav. Dar asta era moda la mijlocul anilor ’80 presupun. Prost film cu un rating revoltator de mare pe imdb.
    • Alien 3 – surprinzator, un nou regizor, neexperimentatul David Fincher, a reusit sa intoarca povestea din directia dezastruoasa in care o trimisese James Cameron, omorandu-i pe toti cei care supravietuisera in filmul anterior, spre crizele actorului Michael Biehn (Kyle Reese din Terminatorul aceluiasi Cameron) si spre bucuria mea. Reuseste sa aduca inapoi intr-o oarecare masura suspansul si misterul primului film. Absolut recomandabil.
    • Alien Resurrection – o porcarie pe care am vazut-o la cinematograf acum 10 ani. In afara faptului ca povestea e lipsita de logica, se intorc personajele pestrite si comentariile sarcastice, care pe mine ma calca pe nervi maximal. Mult prea multi supravietuitori. Un rahat cinematografic.
    • Alien vs. Predator – o tampenie mai mare nu cred ca am vazut de la Freddy Got Fingered incoace. Am zis suficient.

    Pe Sigourney Weaver insa o prinde perfect rolul in toate cele 4, desi in rest nu-mi prea place de ea.

    Vizionare placuta.

  • Review de filme

    Deci cum bine stiti sau nu, a venit frigul. Azi am avut frumoasa temperatura de -22°C multumita Windchill-ului, prescurtat la televizor WC, pe buna dreptate.

    Asa ca de cateva zile am inceput sa ne uitam la filme. Pentru ca am sarit ca romanii pe care in mod normal ii dispretuim si ne-am lat tembelizor mare, wide, HD si LCD cand ne-am mutat in noul apartament. Si pentru ca am primit un DVD player Philips care printre altele stie upconverting si are port USB 2.0, in care numa bagi stickul cu filmul (sau hard diskul extern) si pac te uiti la DivX upscalat.

    Asa ca am zis sa mai scot niste filme, ca un pirat ordinar. Si am vazut:

    The Bucket List – imi place Jack Nicholson si la un moment dat era genial, dar deja devine plictisitor cu acelasi tip de rol – mosul singur, sarcastic si rau la suprafara, dar de fapt cu un suflet bun. Morgan Freeman joaca si el super. Film bun, printre putinele din ultimii ani. Recomand.

    I Am Legend – povestea i-ar fi permis in mod normal sa fie un film care sa devina unul dintre preferatele mele personale ale genului, alaturi de Mad Max, Postman si chiar Waterworld, dar din pacate din nou efectele speciale sunt integral computerizate si arata ca dracu. Animale, monstri, totul pe computer. Penibil. Sper ca e doar o chestiune de timp pana cand le va reveni mintea la cap astora care fac filme si vor reveni si la costume si parti mecanice. Apogeul realismului cred ca ar fi la inceputul anilor ’90, cand efectele incepusera sa fie computerizate, dar nu se renuntase in totalitate la machete si costume – Terminator 2 si Jurassic Park ar fi exemple de filme cu efecte excelente. Revenind la I Am Legend, pe langa efectele de tot rahatul, scenariul are niste gauri uriase si multe lucruri nu se leaga. O poveste cu potential ruinata de oameni cretini. Iar Will Smith nu scapa atat de rapid de stigmatul printului din Bel Air si al muzicii sale de cacat de la sfarsitul anilor ’90, oricat de dur s-ar da acum. Si filmul nu m-as obosi sa-l revad.

    Juno – film recomandat de Emilia ca toti canadienii se dau cu curul de pamant pe la televizor ca actrita e din Nova Scotia. Usurel si dragut. Peste 6 luni nu voi mai sti exact despre ce a fost.

  • De sezon, 2

    De vreo 5 ani, nici un Crăciun fără melodia asta.

    Oi oi!

    [flashvideo filename=”https://blog.runzu.com/video/oitotheworld.flv” width=”425″ height=”355″ /]

    iar pentru cei mai sensibili, varianta mai soft cu un clip de cacao:

  • Banc

    Un român, după ce se întoarce din Canada este întrebat:

    – Cum ți s-a părut iarna acolo?
    – Ei, cea verde mai merge, dar cea albă e rea de tot.