iPodul meu e plin de muzică de care m-am săturat. Muzică nouă care să mă impresioneze nu prea este, așa că ieri am scos de la naftalină un CD vechi să văd ce aș putea să mai ascult. Printre poze din liceu și multe melodii triate cu meticulozitate (deși se pare că meticulozitatea însemna cu totul altceva pentru mine la vremea aia, că e și plin de porcării) am găsit și directorul Cargo – Ziua Vrăjitoarelor. Uau, cred că nu l-am mai ascultat de 7-8 ani. Imediat am băgat o auzenie și am zburat înapoi cu un deceniu, amintindu-mi de vacanța de la Văliug din iulie sau august 1999.
(more…)
Category: Amintiri din…
-
Cargo
[audio:http://www.qaoss.com/FILES/f38a96db2f5142ed80a270ae15bf3bd7/aud_a3c3827a08594c57a1c287495418fd79.mp3|titles=Erata|artists=Cargo] -
Despre joburi și CV-uri
Am început să lucrez acum vreo 4 ani. Nu terminasem încă facultatea, dar s-a ivit o oportunitate născută cum altfel, din lene.
Într-o seară de vineri în luna aprilie nu am avut chef să învăț la olandeză (am făcut 2 ani cursuri), ca atare sâmbătă dimineața încercând să mă eschivez de la test, am mințit că am învățat din greșeală lecția imediat următoare. Proful de olandeză, Hub, care de fapt e belgian, a zis că nu e nici o problemă, să merg cu el la o țigară afară și să discutăm lecția până termină ceilalți testul. Materialul era ceva despre aeronautică, și în timp ce fumam, oarecum în context cu tema lecției, Hub m-a întrebat “Auzi, dar tu te ai cu calculatoarele, nu?”.
-
Muzicanții din Banat
Acum 9 ani m-am apucat de chitară în primul rând ca să agăț gagici. Da, funcționează, de aia sunt însurat (fără nici o glumă, pe nevastă-mea am agățat-o cântând Green Day la chitară).
Orele de chitară erau mișto cu Popescu. Adrian Popescu era un moș mic, diabetic, mereu îmbrăcat la costum (chiar și când erau 50°C afară, spre disperarea noastră) a cărui realizare absolută era Nicu Covaci. Avea chiar și o carte scrisă de Covaci în diplomatul de care nu se despărțea niciodată, și avea semne de carte unde erau paragrafele despre el.
-
Premiile pentru fumat
Azi am mers, contrar așteptărilor, la lucru. Eram răcit cobză și colegii vroiau să mă trimită acasă ca să nu-i contaminez, dar am rezistat ca un erou până la ora 5 și ceva, pentru impresie artistică. Mâine sper să mă simt mai bine, că la lucru nu voi merge.
Dar nu despre asta doream de fapt să vorbesc, doamnelor și domnilor, ci despre niște vremuri trecute care mi-au fost readuse în minte de o simplă poză veche pe care am văzut-o pe net. Se face că era un tip care o îmbrățișa pe o tipă, iar respectivul tip purta la mână un ceas câștigat la promoțiile Monte Carlo (nu am atașat poza, nu o căutați). Da, ceas din ăla mișto, metalic, cu curea albastră, de care se dădeau pe vremuri la concursurile cu țigări. Și atunci mi-am amintit cum fumam în liceu ca bezmeticii ca să strângem cupoane din pachetele de țigări să ne luăm, printre altele: butelci de alcool de la Lucky Strike, brichete Zippo tot de la Lucky Strike, geci de la Lucky Strike (doar Mihi a avut, furnalul de el), ceasuri deșteptătoare de la Pall Mall (două, unul încă îl mai folosesc, very nais), brichete care mai de care mai fensi-shmensi, set de cești de cafea de la Pall Mall (de asemenea le mai am, tot very nais), și tot felul de alte prostii.
(more…) -
In urma cu 7 ani
Vroiam sa scriu un post despre cat de sexy erau gagicile de la the Corrs, si cautand o poza elocventa pe un CD cu poze vechi (pe care evident nu am gasit-o, desi precis o am pe suport de hartie pe undeva pe-acasa, la vreo 8000km distanta), am gasit urmatoarea poza. Facuta la Costinesti, in iulie sau august 2001, de cine stie pe cine om fi rugat. (more…)
-
Bă cum trece timpul…
Dragul meu cont de Hotmail a împlinit de curând frumoasa vârstă de 10 anișori și încă îl folosesc zilnic. Și da, încă mai am salvate câteva mailuri de atunci, cel mai vechi din 25 ianuarie 1998. De pe vremea Computer Clubului, Internet Cafe-ului și conturilor de dialup furate de Ovi de la studenții greci, dinainte ca toți cocalarii să știe ce-i ăla Internet și să aibă toți conturi de Yahoo! pentru “mess” și broadband pentru piraterie de filme. De pe vremea când încă se scria corect, cu cratime și fără “K”-uri pe mIRC, și paginile web erau HTML chior și urât și la începutul unora aveai un mic text care te ruga să ai răbdare că pagina are multe poze, în total 40KB și se încarcă greu. Ce mai vremuri… (faine).
Păcat că am renunțat la contul de NetAddress, că ăla ar fi avut aproape 11 ani între timp.
-
Coșmarul matematic
Alaltaieri iar am avut visul ăla. Îl am cel puțin o dată pe an, deși au trecut aproape 7 ani de când s-ar fi putut întâmpla.
Merge așa:
Se face că sunt la școală. Uneori în clasa pe care am avut-o în liceu, alteori în alte clase, alaltăieri pentru prima oară într-o clasă pe care nu am văzut-o niciodată. Uneori e atemporal visul, alteori se întâmplă în zilele noastre și nu știu cum se face că am terminat facultatea dar mai am de urmat ceva cursuri de liceu cu care am rămas dator. Și în aceeași situație sunt toți colegii mei, care inexplicabil au putut toți să fie strânși din toate colțurile lumii să vină la orele respective. Și mereu, dar mereu e vorba de ora de mate. Cu profa de mate din liceu. Și ne predă de fiecare dată geometrie sau analiză, niciodată algebră (probabil din cauză că algebra era singura bucată de matematică la care mă pricepeam și cu zecele sau nouăle din lucrarea de algebră scoteam și eu media 5-6 în liceu). Și invariabil ne pune să scoatem o foaie de hârtie și eu nu știu nimic. Bâtă. Nix. Zip. Cam ăsta e tot visul, nu are finalitate.
Coșmar periodic. Mulțumesc doamna profesoară. Să te fută câinii cu metodele tale de predare că mi-ai nenorocit mediile în liceu și aparent încă mă bântuie amintirile.
-
Cum s-a făcut Habarnam actor
Și cum stăteam
ierialatăieri și frecam menta pe la lucru, nu știu cum îmi amintesc brusc că în 2000 am făcut reclamă la Timișoreana. Adică din aia, pe bune, la televizor. Depănând acele frumoaxe amintiri cu Mihi pe mibo mi-a venit idee de a le și nota pe hârtie că am remarcat că în ultima vreme am memoria tot mai scurtă, adică se cam șterg informații vechi.Și uite așa se face că era o frumoasă zi de aprilie sau mai, în Anul Domnului 2000, și eu și cu prietenii mei eram flăcăi în floarea vârstei, la liceu. Și numai ce se face ora doișpe ziua și apare în pauză la noi în clasa Porodan, care experimenta pe la teatru în perioada aia (probabil să agațe gagici), că Bă, se face reclamă la Timișoreana la fabrica de bere și au nevoie de figuranți. Zis și făcut, ne luăm vreo 20 de inși din toate clasele și mergem la director să cerem învoire de la ultimele 3 ore ca să participăm la o acțiune de o importanță ieșită din comun a teatrului german. (more…)
-
Ultimul post pe 2007
Bun gasit la a treia editie “Ultimul post pe 20xx”.
Sperantele de anul trecut nu s-au implinit in totalitate. 2007 nu a fost la fel de bun ca 2006. Nu-i nimic, rau nu a fost oricum si 2006 e un an greu de egalat, dar 2008 poate ii bate pe amandoi.
Va las cu niste poze de anul asta, pe care am reusit intr-un tarziu sa le scot de pe telefon (bluetooth ruleaza).
La multi ani!
-
2007, o retrospectiva.
Ei dragii moșului, iată că a mai trecut un an.
Deși a fost un an cam puturos din punct de vedere al blogărelii, totuși nu pot să contest utilitatea blogului în a-mi aminti diverse chestii.
După bunul obicei, vom face o retrospectivă.
Ianuarie:
Revelionul a fost un dezastru absolut, cred că cel mai prost de până acum. Din fericire nu a dictat desfășurarea întregului an. Lucrez la Global și îi urăsc. Aplic pentru prima mea carte de credit adevărată. Vine frigul.Februarie:
În continuare la Global, îi urăsc tot mai mult pentru lipsa de profesionalism și lipsa de viață de care dau dovadă.LucreazăSe prefac că lucrează cu toții pentru un egiptean penibil care probabil sponsorizează grupări teroriste. 😀 Ca atare mă prefac și eu că lucrez, și număr zilele până la plecare. Frigul atinge cote alarmante.Martie:
Pe întâi ninge mai rău ca în ianuarie în România. Mai 2 săptămâni și plec. Global nu mă lasă să-mi dau demisia, îmi dau concediu fără plată. Ajung acasă, îi creez un șoc Emiliei care mă aștepta de-abia la sfârșitul lui aprilie. După 2 zile mă apuc de lucru la Qaoss, proiectul lui Don.Mă bucur de căldura din Timișoara.Aprilie:
Atât de bine mă simt încât nu fac nici o însemnare pe blog. Mergem la țară de Paști, lucrez de acasă și în general frec pisicu.Mai:
De 1 mai la grădină. E cald, vară în toată regula, în contrast cu frigurile pe care le-am tras prin Canada. Băsescu e suspendat, cu o zi sau două înainte de referendum merg cu Blondu la Găină și ne facem praf și pulbere. Mergem să mai luăm vodkă, Găină conduce, fute o jantă la mașină, trece poliția pe lângă noi, ne depășește, nu constată nimic. Munca mea pentru Global se termină în mod oficial.Iunie:
Mare eveniment, prima expoziție a Schnapsului. Niște Băieți în Bunker. Sunt anunțat că iulie va fi ultima lună când voi lucra la Qaoss, pentru că a fost tăiată finanțarea. Schnapsul îi trage o răceală la sărbătorirea unui an și mă plimb cu el pe la diverși veterinari, ceea ce duce la o reluare a relațiilor cu Drăghici.Iulie:
Cald, domnule, cald. Și bine. Ieșiri prin oraș și pregătiri de vânzare a mașinilor. Începe vacanța, se merge des la Brebu.August:
Vacanță în Zakynthos cu Andrei, Diana, Ovi și Cici. Foarte, foarte mișto. Tenerifele sunt mici copii pe lângă Zakynthos. Brebu toată luna. Trântă cu motocicleta, zdrelit rău și cu degetul mic de la mâna dreaptă fracturat.Septembrie:
4 septembrie, ziua în care am vândut Suzuki. Haos pe 8, la Bierhaus. Emilia devine doctoreasă.Octombrie:
Vacanța continuă cu 10 zile prin Austria și Germania. Bad Ischl, München, Oktoberfest. Îmi cumpăr toată colecția Asterix. Pe 17 plecăm în Canada. Pe 29 mă angajez la Devtopia.Noiembrie:
Începe perioada de stand-by a blogului. Ceea ce înseamnă că scriu aproape zilnic. Lucrez, și în general am un program destul de fix – lucru, Yorkdale food court, acasă, punct și de la capăt.Decembrie:
Christmas party la lucru, colegii mei beau nu glumă. Ne mutăm în alt apartament. Crăciun fără brad. Postul ăsta. Revelion incert.Nu pot să spun că a fost cel mai bun an. Vara (aprilie-octombrie) a fost super, dar totuși nu a excelat prin întâmplări notabile. Restul a fost mediocru. Nu-i nimic, punct și de la capăt.
