Author: Mihnea

Ah well, încă un Paşte. Dat fiind faptul că anul ăsta nu m-am aventurat în experimente culinare ca anul trecut nu e mare lucru de povestit.

Cu o zi înainte de plecare m-a lovit un Dorel şofer de autospecială de ridicat praful (cu volanul pe dreapta) de-a idiotului de Ciuhandu şi vineri dimineaţă eram la miliţie. Lui Dorel nu i-au luat permisul că-şi pierdea slujba, aşa că au încadrat accidentul la neatenţie şi nu neacordare de prioritate. Once again se dovedeşte că sistemul miliţienesc românesc e în favoarea tuturor doar în a mea nu. Culmea ar fi fost să-mi dea mie amenda. Da, undeva într-un colţ pervers al gândirii mele, vroiam să rămână Dorel fără permis chiar acum de Paşti. Dar autocenzura m-a făcut să zic bine că nu l-au lăsat pe om fără servici acum de sărbători.

În fine, am ajuns la ţară. Serjurul a fost trimis tocmai în pula calului de prezenţa vărului primar al Emiliei, în vârstă de vreo 5 ani, de o proastă creştere rar întâlnită. Şi pârâcios. Când i-am zis că-l înec dacă nu se calmează, a fugit instant cu pâra. La fel şi când i-am zis că vine potopul. Şi când i-am zis să-mi mănânce chelu.

Ca atare iar am jucat un Doom. Din păcate cu sticle, nu cu EOK (= Extremely obnoxious kid).

În final, mare lucru nu am făcut. Am realizat doar că îmi trebuie acumulatori noi şi un nou aparat că cu actualul pierd o groază de snapshoturi mişto din cauza procesării extremal de lente. Şi a zoomului optic de 2 ruşinos X. Cred că aparatul ăsta este pentru fotografie cam ce e un 286 pentru informatică.

După 500 km am început weekendul lucrând, doar că de data asta la Sinaia.
Apoi am mâncat, am dormit şi am vizitat. Peleşul, respectiv:

Pe lângă Peleş, Pelişorul este un fel de glumiţă de căcat.

Mai târziu am încercat să păcălesc nişte gagice:

Hey baby, I got a room at a three star hotel.

Hey baby, I got a room at a three star hotel with Internet access, conference room and complimentary peanuts.

Cu deosebită părere de rău, trebuie să-i anunţ pe cititori că “I got a room at a three star hotel” ţine doar la gagicile cu care ai venit acolo (şi care ştiu deja de camera respectivă), şi nu şi la prezentatoarele de ştiri, aviz amatorilor.

Mi-am amintit de coverul unui album de muzică uşoară:

Cam trist de fapt să nu ai un nume.

Am ascultat pe seară nişte muzică irlandeză şi am băut un rom. Asta într-o ambianţă ok, dar fără irlandezi gălăgioşi, bătăuşi şi morţi de beţi, cum îmi imaginam şi doream eu să fie…

În drum spre casă ne-am oprit la Zoo la Sibiu, unde cineva şi-a încercat maximal norocul:

Să le dau iarbă prin gard?

Cred că s-au simţit lezate şi mai bine o tai de aici până când nu e prea târziu.

Deţ ol făuks!

Până acum vreun an am avut (timp de 4 ani) un program total aiurea de somn. Culcarea avea loc la ora 5 A.M. şi deşteptarea pe la prânz a doua zi. Timp de un an nu am mai avut probleme. Culcarea pe la 1-2 (o perioada chiar 12) şi trezirea la 8:40 zilnic. De câteva zile însă am insomnii. Nu îmi e somnul dereglat, pentru că nu pot să dorm nici ziua. Mă pun în pat şi mă foiesc câteva ore, apoi adorm, dar invariabil după 4 ore mă trezesc şi cu asta s-a încheiat.
Azi noapte a fost şi mai ciudat. Când eram pe cale să adorm, din total senin porneşte computerul. Vjjjjjjjjjjj, ca turbinele de la Cernavodă. Cum eram într-o stare greu de definit, aia de veghe-somn, când de regulă pici din pom sau de pe casă şi ai o contracţie musculară involuntară, iniţial m-am speriat. Bombănind am stins bastardul şi m-am pus înapoi în pat. Nu trece jumătate de oră, că se trezeşte ceasul de pe perete să se sincronizeze cu undele radio. Țacaţacaţacaţaca, şi l-am deportat în debara.
Diseara iau diazepam.

P.S. Când am pornit compterul dimineaţă m-a logat automat la YM. Something’s very fishy.