Azi am remarcat că am foarte mult păr alb, în special pe tâmple.
În liceu ne amuzam de un coleg, Bilțiu, care avea exact 3 (trei) fire albe undeva în spate, și inventam povești despre cum a apărut fiecare dintre ele – mereu ca rezultat al câte unei sperieturi. Nu știu de câte ori s-o mai fi speriat Bilțiu între timp pentru că îl văd foarte rar, dar primele mele fire albe au răsărit acum vreo 2 ani, și cel mai probabil ca rezultat genetic sau al stresului. De fapt procesul de albire a început pe la sfârșitul liceului, când am început să am câte un fir roșiatic pe tâmple, care ulterior avea să devină un membru al firelor albinoase de care vorbim astăzi. Ceea ce mă sperie (oarecum), e că odată început procesul nu se oprește ci se amplifică după modelul bulgăre de zăpadă.
Măcar am o consolare că am o mochetă pe cap și nu dau semne de chelire.
Ce face căsnicia din om…