Ieri seara i-am depus actele Emiliei, dupa cateva peripetii si mai multe pachete trimise prin DHL. Sper sa fie ok. In 29 de zile primesc raspunsul daca totul e in regula si daca actele pleaca la Bucuresti sau nu. 29 de zile mi se pare un termen interminabil. Adica o luna. Desi timpul trece extrem de repede si mai am doar doua luni de stat aici. Asta daca e totul in regula, daca nu, s-ar putea sa trebuiasca sa mai astept. Speram sa nu.
La lucru o zi e ok, o zi ma calca toti pe nervi. In general suge, din cauza oamenilor cu care lucrez si cu care nu reusesc nicicum sa stabilesc o legatura. Cred ca e din cauza diferentei destul de mari de varsta. Daca va puteti inchipui, lucrez deja de 2 luni aici si de aia tot n-am purtat nici o discutie cu nimeni. Nimic, nici macar despre vreme. Nu-mi va fi dor de ei.
In rest e frig, e foarte frig. Ieri au fost -23C. Da, -23C. Ma dureau plamanii cand respiram ca atunci cand alergam un kilometru pe vremea cand fumam. Cand bate vantul crapa pietrele. Asta in vreme ce in Timisoara se plangeau ca a scazut temperatura la 2C. De la 18. A innebunit lupul.