Month: December 2006

  • Al treilea examen de conducere

    Azi am dat al treilea examen de conducere din viata mea. Nu, n-am picat niciodata, ci am dat examen pentru trei permise diferite. Daca primele doua examinari au trecut neobservate, pe asta nu-l voi uita prea curand. Vedeti voi, cand dai testul de drum in Canada trebuie sa vii cu masina ta, care trebuie sa treaca niste teste de bun simt. Am optat sa dau pe gioarsa lui tata-miu de Hyundai Accent roz (da, roz), de pe vremea hunilor, ca se apropia de dimensiunile masinii proprietate personala din Romania.

    M-am invoit de la lucru sa plec mai devreme si la 3 eram in poligon. Stand in masina si asteptand examinatorul radeam de unul ca nu ii trecuse masina testul, ca nu i se aprindea un stop. Si atunci am zis, hai sa verificam si noi stopurile. Stupoare – nu se aprindea niciunul. Panica, sigurante, stopuri dezmembrate, etc. Nimic, becurile negre de arse ce erau.

    Si iata ca vine si examinatorul. Un chinezoc plictisit si cu chef de mers acasa, care parca s-a luminat la fata cand a vazut ca masina nu trece testul. Se vedea deja mancand sushi in timpul antrenamentului de karate (vai ce prejudecata). Si cum imi completa mie formularul ca nu a trecut masina testul, urmand sa-mi incaseze oricum jumatate din taxa de examinare, imi vine o idee: “Dar daca dau examenul pe o alta masina?”. Deosebit de amuzat, chinezul zice ca daca fac rost de o masina intr-un minut ma lasa. Eu ii cer doua. E de acord, din ce in ce mai amuzat. Ghici, in 2 minute aveam alta masina si mi-am dat examenul. Am uitat sa directionez rotile inspre strada (am facut taman opusul) la parcarea in rampa (da e o regula imbecila aici), dar in rest a fost totul ok. De azi, cu permisul vechi anulat si cu cel temporar pana imi vine cel nou, pot conduce oriunde, oricat si oricand si in Canada. Iuhu!

    G2

  • Feeling like a Monday (but someday, someday…)

    Imi tot propun sa scriu unele chestii de cateva zile, dar nu apuc sa fac niste poze ca sa si exemplific. Asa ca voi scrie fara poze ceva mai tarziu despre oamenii pe care-i vad in fiecare zi.

    Se vede ca nu-mi place slujba asta. Cand am inceput blogul lucram deja de ceva vreme la Netvis, si cu toate astea am vorbit despre firma cred ca de maxim doua ori cat timp am fost angajat. Dovada ca nu ma deranja deloc.

    Azi sunt cam obosit ca a picat nu stiu din ce motiv serverul de la lucru si a fost o panica generala de mare amploare, telefoanele sunau, oamenii se vedeau deja pierzandu-si casele ca nu-si vor mai permite ipotecile dupa ce bossul cel mare observa ca nu mai merge programul in care are el overviewul incasarilor. Pe mine de fapt m-ar fi amuzat situatia daca nu erau atat de penibili panicatii. Dar ca atare m-am prefacut si eu ocupat si chiar am cautat – fara vreun rezultat relevant insa – solutii. Reiese ca hiba era din drepturile read/write pentru un shared folder. Intrebarea cum ca de ce se tin aplicatiile web in shared folders si nu in directoare virtuale, ma depaseste.

    Urmeaza deci zilele astea cate ceva despre chestiile pe care le vad zilnic pe autobuz.

  • Tagged

    Am avut onoarea de a fi tagguit de zuza. Exista totusi o problema, si anume ca trebuie sa aleg 2 carti care-mi plac, iar ceea ce lecturez eu de obicei sunt instructiunile folosirii masinii de spalat si datele detergentilor (cand sunt la buda), ziare, reviste (ocazional), enciclopedii si carti tehnice (programare, acvaristica, etc.). Am o fobie fata de beletristica inca din gimnaziu cand am fost pus sa citesc Cuore, Inima de Copil. Inainte sa parcurg cu greu rand cu rand voma lui Amicis imi placea sa citesc. Citeam tot felul de carti din seria aia in format A4 pe care toti copiii anilor 80 le aveau, gen Fram, Robinson Crusoe, Cartea Junglei, etc., si imi placea la nebunie Vlad Musatescu (chit ca nu era pentru copii). Ei bine, de cand am fost fortat in clasa a cincea sa citesc Cuore, mi-a mai placut sa citesc doar Pif. Ca sa nu par incultul iremediabil posibil educabil tin sa specific ca totusi mai gasesc si acum carti interesante dar nu mai e acelasi lucru ca in copilarie.

    Cum spuneam, acum citesc mai mult instructiuni de folosire, ziare si carti tehnice. Dar ar fi oarecum jenant sa scriu ca nuvela mea preferata e Ariel si Lenor si romanul favorit Inmultirea la Anabantidae. Asa ca ma voi stradui sa gasesc doua carti care-mi plac.

    Cartea mea preferata a tuturor timpurilor, este, fara indoiala, Aventurile lui Habarnam si ale Prietenilor sai. Aceasta capodopera a rusului Nikolai Nosov ar trebui predata in ciclul primar, ca sa invete copiii ca e ok sa fi rebel intr-o societate cu dobitoci gen Stie Tot.

    Iar a doua carte este, oricat de cliseu ar suna, The Catcher in the Rye. Cand am citit-o prima oara se potrivea atat de bine cu perioada prin care treceam incat a devenit o borna kilometrica din viata mea. Iubeam limbajul, stilul, trairile personajului, am iubit totul la cartea asta. Am citit-o intr-o seara si a doua zi am citit-o iar. Si da, am fost primul din generatie care am citit-o, si toata lumea m-a crezut tocilar ca stiam totul despre ea atunci cand a venit vremea sa ne fie predata la ora de engleza. 🙂

    De tagguit cred ca ar mai fi doar Mihi si skandalouz. Deci, 2 carti?

    P.S. Da zuzo, m-a ajutat s-o las mai moale cu posturile pesimiste pe care le scriu in ultima vreme. Thanks!

  • Constatare

    De cand am plecat de acasa:
    1. scriu prea des;
    2. scriu posturi prea lungi.