La intoarcerea din Tenerife a trebuit sa petrec cateva ore in Bucuresti. Spre deosebire de majoritatea banatenilor, ceea ce ma enerveaza cel mai mult la acest oras nu sunt oamenii care s-au dovedit a nu fi asa cum se zvoneste pe la noi (cel putin nu cei pe care i-am cunoscut personal), ci faptul ca parca nici un caine nu e purtator de lesa. Bai, zici ca nu s-a inventat asa ceva in capitala Romaniei. Nu e suficient ca hoarde de jigodii bantuie orasul peste tot, dar pana si cainii cu stapan sunt liberi sa se plimbe unde vor. In plus, Bucurestiul e plin de cacat, la propriu. Trebuie sa ai mare grija pe unde calci ca e rahat de caine la tot pasul. Poate bucurestenii ar trebui admirati ca mari iubitori de animale.
La noi situatia este alta. La noi cainii sunt disciplinati de catre stapani daca se caca pe trotuar. Cainii mici, sunt batuti de pilda cu creionul. Li se tine coada in sus si sunt batuti cu creionul la fund daca au fost nesimtiti. Si nu numai, sunt batuti uneori si fara sa fi facut nimic, ca doar nu degeaba se spune “cainele de prea bine turba”. Cainii mari sunt batuti cu pumnii si cu picioarele. Am vazut odata cum un vecin isi batea ciobanescul german cu sapunul infasurat intr-un prosop. S-a speriat ca face prea mult zgomot, asa ca i-a cumparat a doua zi o zgarda cu electrosocuri. Acum nu mai latra deloc.
Cainii nu mai sunt o problema atat de mare la noi in oras. Oamenii in schimb sunt din ce in ce mai nesimtiti. Fiecare jeg venit la facultate si stabilit aici ajuta la acest lucru. Problema e ca si o mare parte din banatenii veritabili prefera sa se ia de nesimtirea miticilor, decat sa recunoasca ca si orasul lor incepe sa aiba probleme cu calitatea oamenilor. Si atunci ce sa facem? Desfiintam facultatile sau incepem sa batem jegurile nou-venite cand isi dau in petec asa cum batem cainii cand se caca pe trotuar?
