După cum bine ştiţi, nu prea agreez forwardurile. Şi nu ar fi neapărat o problemă, sunt major şi vaccinat şi ştiu să-mi creez reguli ca să virez tipul ăsta de mesaje direct în folderul de spam. Ceea ce mă enervează însă la culme e nesimţirea cu care cei care trimit mizeriile astea publică toate adresele pe care le au. Adică foarte frumos, le bifează pe toate şi le adaugă nonşalant în câmpul TO.
Ei bine dragi tembeli, în cazul în care ajungeţi să-mi citiţi blogul, lăsaţi-mă să vă arăt cum se dă un forward de bun simţ.
Pentru exemplificare voi folosi interfaţa Yahoo! Mail, pentru că se pare că 90% dintre români folosesc acest serviciu. Ca fapt divers, eu nu sunt unul dintre ei.
Am început să lucrez acum vreo 4 ani. Nu terminasem încă facultatea, dar s-a ivit o oportunitate născută cum altfel, din lene.
Într-o seară de vineri în luna aprilie nu am avut chef să învăţ la olandeză (am făcut 2 ani cursuri), ca atare sâmbătă dimineaţa încercând să mă eschivez de la test, am minţit că am învăţat din greşeală lecţia imediat următoare. Proful de olandeză, Hub, care de fapt e belgian, a zis că nu e nici o problemă, să merg cu el la o ţigară afară şi să discutăm lecţia până termină ceilalţi testul. Materialul era ceva despre aeronautică, şi în timp ce fumam, oarecum în context cu tema lecţiei, Hub m-a întrebat “Auzi, dar tu te ai cu calculatoarele, nu?”.
Ştiu că nu mai citesc ziare româneşti dar din păcate nu sunt scutit de ştirile de la televizor, care uneori merge în fundal pe TVR Internaţional.
Despre ce se vorbeşte la ştiri? Numai despre scandaluri. Sunt convins că probabil sunteţi imuni la chestiile astea, aşa cum eram şi eu. Dar m-am dezobişnuit şi sincer, fără fandoseli, când văd ce se întâmplă în cotidianul românesc rămân de fiecare dată şocat.