Cenzorii ma obligă de azi să-mi revizuiesc atitudinea a ceea ce scriu pe blog, postez pe flickr, sau fac pe net în general.
Probabil că aţi remarcat că au dispărut posturi sau au fost modificate.
This sucks. Ca în România comunistă.
Mâine dimineaţă plec pentru vreo 4 zile la Montreal.
N-o să scriu nimic, probabil nici n-o să intru pe net.
Să fiţi cuminţi şi să-mi scrieţi mailuri.
Zilele astea avem onoarea de a o caza pe mătuşa personală a subsemnatului cu familia ei, care, din coincidenţă sau nu, ne sunt şi naşi de căsătorie. Motivul cohabitării temporare este vânzarea apartamentul găştii anterior menţionate, care urmează a se muta pe meleaguri mai calde şi călcate ocazional de uragane (asta ca să nu mor de ciudă).
Şi cum suntem noi atât de aglomeraţi pe metrul pătrat de apartament ce-l deţinem, au fost umplute şi frigiderul şi congelatorul aferent cu de de-ale gurii, nu care cumva să suferim vreo secundă de fomiţă. Iar cum ironia soartei stă mereu la pândă după colţ, gata să-ţi dea o măciucă peste cap atunci când eşti mai nepregătit, cu o noapte în urmă a început frigiderul să mârâie ca o drujbă de calibru mediu. Lucru care în mod normal nu m-ar fi deranjat exagerat de tare, doar că în debaraua apartamentul mai sus menţionat nu există nici o delimitare de tip perete între bucătărie şi sufragerie, unde sforăi eu de câteva zile.
(mai mult…)
Dragi cititori, dat fiind faptul că am adăugat un nou plugin pentru sunete, mi-a venit geniala idee de a introduce o nouă categorie de posturi. Melodia săptămânii, ca să vedeţi ce mai ascult din când în când. Nu vă aşteptaţi la updateuri săptămânale însă.
Şi deci, without further ado, melodia săptămânii ăsteia şi celei viitoare:
Tom Petty - The Apartment Song, pentru că Tom Petty e cool, a fost şi primar în Postman, pentru că piesa e faină, şi de la 1:06 are un solo à la Buddy Holly, care e străbunicul punkrock-ului nostru cel de toate zilele.
Click aici:
Aici ar trebui sa fie un player de sunete foarte relevante, dar tu nu ai Adobe Flash Player (versiunea 6 sau mai noua) si/sau JavaScript activat in browser.
Azi am stat acasă şi nu am făcut nimic. Absolut nimic, ca în vremurile bune. Nici nu am ieşit din casă.
M-am trezit la 8:30 şi am trimis un mail să-i anunţ că încă sunt răcit şi că nu vin la lucru, după care am dormit mai departe până la 12. Am mai stat prin casă nefăcând nimic până pe la 5 după care m-am culcat iar şi am dormit până la 8 seara.
Mi-am făcut plinul cu somnul, deci dacă weekendul ăsta ţine vremea cu mine ar trebui să fie interesant. Şi aşa ar trebui să fie fiecare săptămână - să zicem 10 ore de lucru pe zi luni şi marţi, apoi miercuri liber, joi şi vineri iar câte 10 ore, şi weekendul iar liber. Sau aş putea lucra cum lucram din România de acasă şi atâta timp cât îmi făceam treaba nu mă interesa dacă era zi lucrătoare sau nu.
Am uitat să vă spun că mi-am luat concediu o săptămână în iulie şi mai avem şi un long weekend peste două săptămâni.
Şi prin august vreau să fac asta. Pentru că am înnebunit de tot.
Azi am mers, contrar aşteptărilor, la lucru. Eram răcit cobză şi colegii vroiau să mă trimită acasă ca să nu-i contaminez, dar am rezistat ca un erou până la ora 5 şi ceva, pentru impresie artistică. Mâine sper să mă simt mai bine, că la lucru nu voi merge.
Dar nu despre asta doream de fapt să vorbesc, doamnelor şi domnilor, ci despre nişte vremuri trecute care mi-au fost readuse în minte de o simplă poză veche pe care am văzut-o pe net. Se face că era un tip care o îmbrăţişa pe o tipă, iar respectivul tip purta la mână un ceas câştigat la promoţiile Monte Carlo (nu am ataşat poza, nu o căutaţi). Da, ceas din ăla mişto, metalic, cu curea albastră, de care se dădeau pe vremuri la concursurile cu ţigări. Şi atunci mi-am amintit cum fumam în liceu ca bezmeticii ca să strângem cupoane din pachetele de ţigări să ne luăm, printre altele: butelci de alcool de la Lucky Strike, brichete Zippo tot de la Lucky Strike, geci de la Lucky Strike (doar Mihi a avut, furnalul de el), ceasuri deşteptătoare de la Pall Mall (două, unul încă îl mai folosesc, very nais), brichete care mai de care mai fensi-shmensi, set de ceşti de cafea de la Pall Mall (de asemenea le mai am, tot very nais), şi tot felul de alte prostii.
(mai mult…)
…ma incearca de cateva zile. Am sfidat-o cu vajnicie pana azi, dar se pare ca m-a invins. Cand am ajuns acasa nu eram obosit dar m-am culcat cateva ore sa ma incarc cu energie sa-i dau in gura, mama ei de viroza. M-am trezit insa cu febra, ceea ce e fix opusul a ceea ce mi-am dorit. Poate e cazul sa scot din maneca asul numit sick days pe care inca nu l-am folosit si sa mai frec menta pe acasa.
Asta asa, ca azi tot am avut meci cu cretina de project managera care n-a vrut sa-mi dea liber pe 30 iunie ca sa-mi fac long weekend de Canada Day. Pana la urma am scos-o la capat dar va veni si vremea dulcei razbunari cand ii voi face viata un calvar la lucru. Cam pe la sfarsitul lui septembrie. 
Zilele astea mi-am dat seama cât trebuie să fiu de enervant iarna.
Pentru că de vreo 10 zile s-a încălzit vremea până a sărit calul (35°C şi chiar mai mult) eu sunt într-o bună dispoziţie rară. Mereu zâmbesc, chiar tâmp uneori, fie că am arsuri pe braţe (de sâmbătă), fie că bate soarele şi de-abia poţi respira, fie că plouă cu clăbuci - pentru că după atâta iarnă şi frig am meritat vremea asta pe deplin. Şi nu sunt ironic, chiar mă bucură temperaturile caniculare de care avem parte zilele astea.
(mai mult…)
Unul dintre hobbyurile mele dintotdeauna au fost benzile desenate, şi asta încă din fragedă copilărie de când citeam Pif, Digedags şi Asterix. Asterix şi Obelix sunt încă preferaţii mei (am şi toată colecţia dacă vreţi să ştiţi, dar doar mă laud, că nici o revistă nu-mi părăseşte casa nici pentru 2 zile ), dar restul mi se par copiăroase acum.
Plus că nu mai am timp să le citesc.
Noroc cu internetul, care e plin de comicsuri. Despre asta vom discuta astăzi.
